10.9.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 319/3
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – „Spika” UAB, „Senoji Baltija” AB, „Stekutis” UAB, „Prekybos namai Aistra” UAB/Žuvininkystės tarnyba prie Lietuvos Respublikos žemės ūkio ministerijos
(Cauza C-540/16) (1)
([Trimitere preliminară - Politica comună în domeniul pescuitului - Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 - Articolul 16 alineatul (6) și articolul 17 - Alocarea posibilităților de pescuit - Legislație națională care prevede o metodă bazată pe criterii obiective și transparente - Condiții de concurență inegale între operatorii din sector - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 16 și 20 - Libertatea de a desfășura o activitate comercială - Egalitate de tratament - Proporționalitate])
(2018/C 319/03)
Limba de procedură: lituaniana
Instanța de trimitere
Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas
Părțile din procedura principală
Apelante:„Spika” UAB, „Senoji Baltija” AB, „Stekutis” UAB, „Prekybos namai Aistra” UAB
Intimat: Žuvininkystės tarnyba prie Lietuvos Respublikos žemės ūkio ministerijos
cu participarea: Lietuvos Respublikos žemės ūkio ministerija, „Sedija” BUAB, V. Malinausko gamybinė-komercinė firma „Stilma”, „Starkis” UAB, „Banginis” UAB „Baltijos šprotai” UAB, „Monistico” UAB, „Ramsun” UAB, „Rikneda” UAB, „Laivitė” AB, „Baltijos jūra” UAB, „Baltlanta” UAB, „Grinvita” UAB, „Strimelė” UAB, „Baltijos žuvys” BUAB
Dispozitivul
Articolul 16 alineatul (6) și articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului, precum și articolele 16 și 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, prin care acesta adoptă o metodă de alocare a posibilităților de pescuit care, deși se bazează pe un criteriu transparent și obiectiv de alocare, se poate afla la originea unui tratament inegal între operatorii care dispun de nave de pescuit care arborează pavilionul său, în măsura în care metoda menționată urmărește unul sau mai multe interese generale recunoscute de Uniune și respectă principiul proporționalității.
(1) JO C 6, 9.1.2017.
Full & Egal Universal Law Academy