17.9.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 328/5
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 25 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad – Bulgaria) – „TTL” EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” – Sofia
(Cauza C-553/16) (1)
((Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Impozitarea societăților - Plăți efectuate de o societate rezidentă unor societăți nerezidente pentru închirierea de vagoane-cisternă - Obligația de a aplica o reținere la sursă asupra veniturilor din sursă națională plătite unei societăți străine - Nerespectare - Convenții care vizează evitarea dublei impuneri - Aplicare de dobânzi de întârziere societății rezidente pentru neplata reținerii la sursă - Dobânzi datorate de la expirarea termenului legal de plată și până în ziua în care probele privind aplicabilitatea convenției privind evitarea dublei impuneri sunt reunite - Dobânzi nerecuperabile))
(2018/C 328/06)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Varhoven administrativen sad
Părțile din procedura principală
Recurentă în procedura principală:„TTL” EOOD
Intimat în procedura principală: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” – Sofia
cu participarea: Varhovna administrativna prokuratura
Dispozitivul
Articolul 56 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în cadrul căreia plata de venituri de către o societate rezidentă către o societate stabilită într-un alt stat membru este, în principiu, supusă unei rețineri la sursă, în lipsa unei dispoziții contrare prevăzute în convenția privind evitarea dublei impuneri încheiată între aceste două state membre, dacă această reglementare impune societății rezidente care nu prelevează și nici nu plătește această reținere fiscului primului stat membru să plătească dobânzi de întârziere nerecuperabile pentru perioada cuprinsă între expirarea termenului de plată a impozitului pe venit și data la care societatea nerezidentă dovedește că sunt îndeplinite condițiile care permit aplicarea convenției privind evitarea dublei impuneri, deși, în conformitate cu această convenție, societatea nerezidentă nu datorează niciun impozit în primul stat membru sau cuantumul acestuia este mai redus decât cel datorat în mod normal în temeiul dreptului fiscal al statului membru menționat.
(1) JO C 22, 23.1.2017.
Full & Egal Universal Law Academy