CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
MICHAL BOBEK
prezentate la 8 iunie 2017 ( 1 )
Cauza C‑268/16 P
Binca Seafoods GmbH
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Regulamentul (CE) nr. 834/2007 – Producția și etichetarea produselor ecologice – Regulamentul (CE) nr. 889/2008 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 – Interesul de a exercita acțiunea – Noțiunea de beneficiu personal”
I. Introducere
1.
Binca Seafoods GmbH (denumită în continuare „Binca”) este o societate care importă pangasius – un tip de somn – din Vietnam. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”) ( 2 ) este ultimul dintr‑o serie de regulamente care modifică normele detaliate privind producția și etichetarea peștilor „ecologici”.
2.
Regulamentul în litigiu conține excepții determinate care permit ca anumiți pești să fie denumiți „ecologici” inclusiv atunci când producția acestora implică aspecte neecologice (de exemplu utilizarea de puiet sălbatic capturat pentru refacerea stocurilor). Regulamentul în litigiu a fost adoptat cu puțin timp înainte de expirarea unei perioade de tranziție generale care a creat o excepție largă: produsele pentru care se utilizau metode de producție consacrate – printre care erau incluse și cele ale societății Binca – puteau fi descrise ca fiind „ecologice”, deși în mod obișnuit aceste metode nu ar fi îndeplinit condițiile pentru producția „ecologică”.
3.
Binca a introdus la Tribunal o acțiune în anularea regulamentului în litigiu. Ea și‑a motivat acțiunea în fața Tribunalului prin faptul că excepțiile determinate din regulamentul contestat erau discriminatorii întrucât erau aplicabile producției unor specii, însă nu și speciei pangasius. Neputând beneficia de excepțiile determinate respective și nici de excepția mai largă prevăzută pentru perioada de tranziție generală care urma să expire în curând, Binca nu mai putea să își eticheteze produsele drept „ecologice”.
4.
Prin Ordonanța din 11 martie 2016, Binca Seafoods/Comisia (T‑94/15, nepublicată, EU:T:2016:164), Tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată de Binca drept inadmisibilă ca urmare a lipsei interesului de a exercita acțiunea (denumită în continuare „ordonanța atacată”). În ordonanța atacată, Tribunalul a afirmat că, prin acțiunea sa, Binca urmărea extinderea perioadei de tranziție generale. Tribunalul a statuat că, întrucât acțiunea în anulare nu putea conduce la extinderea perioadei de tranziție, ea nu putea genera beneficiul urmărit de Binca. Prin urmare, aceasta nu avea interesul de a exercita acțiunea.
5.
Prin recursul formulat, Binca solicită anularea atât a ordonanței atacate, cât și a regulamentului în litigiu. În ceea ce privește ordonanța atacată, argumentul principal al societății Binca este în esență acela că Tribunalul a furnizat motive insuficiente și/sau incoerente pentru constatarea sa privind lipsa interesului de a exercita acțiunea. Prin urmare, sensul noțiunii „interesul de a exercita acțiunea” este esențial pentru prezentul recurs.
II. Cadrul juridic
A. Regulamentul nr. 834/2007
6.
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 ( 3 ) este regulamentul de bază privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (denumit în continuare „regulamentul de bază”).
7.
Articolul 2 din regulamentul de bază include următoarele definiții:
„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a)
«producția ecologică» înseamnă utilizarea unei metode de producție care respectă normele stabilite prin prezentul regulament în toate stadiile de producție, procesare și distribuție;
[…]
(d)
«operator» înseamnă persoanele fizice sau juridice care răspund de îndeplinirea cerințelor prezentului regulament în cadrul întreprinderii cu profil ecologic aflate sub controlul lor;
[…]”
8.
Articolul 15 din regulamentul de bază, intitulat „Norme aplicabile producției animaliere de acvacultură”, prevede:
„(1) Pe lângă normele agricole generale stabilite în articolul 11, producției ecologice animaliere de acvacultură i se aplică următoarele norme:
(a)
în privința originii animalelor de acvacultură:
(i)
acvacultura ecologică se bazează pe creșterea efectivelor tinere obținute din genitori de origine ecologică și din exploatații ecologice;
(ii)
atunci când nu sunt disponibile efective tinere obținute din genitori de origine ecologică sau din exploatații ecologice, se pot introduce în exploatație animale de origine neecologică, în anumite condiții;
[…]
(c)
în privința reproducerii:
[…]
(iii)
se stabilesc condiții specifice pentru fiecare specie în ceea ce privește gestionarea genitorilor, reproducerea și producția de efective tinere;
[…]
(2) Măsurile și condițiile necesare pentru punerea în aplicare a normelor aplicabile producției incluse în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 37 alineatul (2).”
9.
Titlul IV (articolele 23-26) prevede diferite cerințe de etichetare, inclusiv restricții referitoare la utilizarea termenului „ecologic”, indicații obligatorii și utilizarea siglelor.
10.
Titlul VI (articolele 32 și 33), privind comerțul cu state terțe, stabilește condițiile în care produsele pot fi importate ca produse ecologice din afara Uniunii. În esență, acestea impun să fie îndeplinite condițiile de fond din regulamentul de bază sau să fie prevăzute garanții echivalente.
11.
Articolul 38 autorizează Comisia să adopte norme detaliate pentru punerea în aplicare a regulamentului de bază. Potrivit articolului 42 din acesta, regulamentul de bază se aplică de la 1 ianuarie 2009.
B. Regulamentele de punere în aplicare
12.
Regulamentul de bază a fost pus în aplicare mai întâi prin Regulamentul (CE) nr. 889/2008 ( 4 ) (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”). Regulamentul de punere în aplicare a exclus inițial din domeniul său de aplicare produsele de acvacultură, în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (a).
13.
Regulamentul de punere în aplicare a fost modificat ulterior de patru ori, prin Regulamentul (CE) nr. 710/2009 ( 5 ) (denumit în continuare „primul regulament de modificare”), prin Regulamentul (UE) nr. 1030/2013 ( 6 ) (denumit în continuare „al doilea regulament de modificare”), prin Regulamentul (UE) nr. 1364/2013 ( 7 ) (denumit în continuare „al treilea regulament de modificare”) și prin Regulamentul nr. 1358/2014, și anume regulamentul în litigiu. Aceste regulamente de modificare sunt analizate, pe rând, mai jos.
1. Primul regulament de modificare
14.
Primul regulament de modificare a extins domeniul de aplicare al regulamentului de punere în aplicare la unele animale de acvacultură ( 8 ) și a integrat în acesta anumite norme de producție specifice pentru cele prevăzute în titlul II, capitolul 2a, intitulat „Producția de animale de acvacultură”. Articolul 25e din capitolul respectiv, intitulat „Originea și gestionarea animalelor de acvacultură neecologice”, a stabilit condițiile excepționale în care animalele de acvacultură neecologice pot fi utilizate în procesul de producție. Mai precis, articolul 25e alineatul (3) a prevăzut posibilitatea utilizării unui procent degresiv de animale de acvacultură tinere neecologice: 80 % până la sfârșitul anului 2011, 50 % până la sfârșitul anului 2013 și 0 % până la sfârșitul anului 2015 (dispoziție denumită în continuare „norma privind utilizarea degresivă a animalelor de acvacultură tinere neecologice”). Articolul 25e alineatul (4) a stabilit condițiile restrictive în care este permisă recoltarea de efective de animale de acvacultură tinere. În versiunea sa originală, articolul 25e prevedea:
„(1) În scopuri de reproducere sau pentru a ameliora rezerva genetică, precum și atunci când nu sunt disponibile animale de acvacultură ecologice, pot fi introduse în exploatație animale sălbatice capturate sau animale de acvacultură neecologice. Astfel de animale se țin în sistem de gestiune ecologică pentru o perioadă de cel puțin trei luni înainte de a putea fi utilizate în scopuri de reproducere.
(2) În scopuri de îngrășare și atunci când nu sunt disponibile animale de acvacultură tinere ecologice, se permite introducerea în exploatație a unor animale de acvacultură tinere neecologice. Cel puțin ultimele două treimi din durata ciclului de producție sunt monitorizate în conformitate cu sistemul de gestiune ecologică.
(3) Procentul maxim de animale de acvacultură tinere neecologice introduse în crescătorie este de: 80 % până la 31 decembrie 2011, 50 % până la 31 decembrie 2013 și 0 % până la 31 decembrie 2015.
(4) În scopul îngrășării, recoltarea de efective de animale de acvacultură tinere se restrânge în special la următoarele cazuri:
(a)
afluxul natural de exemplare tinere și de larve de pește sau de crustacee la umplerea iazurilor, a sistemelor de reținere și a țarcurilor;
(b)
puietul de anghilă europeană, cu condiția să existe un plan aprobat privind sistemul de gestionare pentru anghilă în exploatația respectivă și atât timp cât reproducerea artificială a anghilei nu este realizabilă.”
15.
Considerentul (9) al primului regulament de modificare enunța că, „[a]vând în vedere că producția ecologică de animale de acvacultură se află într‑o etapă de început, nu sunt disponibile suficiente cantități de genitori de origine ecologică. Este necesar să se prevadă introducerea, în anumite condiții, de genitori și de exemplare tinere neecologice”.
16.
Primul regulament de modificare s‑a aplicat de la 1 iulie 2010 (articolul 2), însă acesta a introdus în regulamentul de punere în aplicare o dispoziție nouă, articolul 95 alineatul (11), care prevedea un regim tranzitoriu (denumit în continuare „perioada de tranziție”). Perioada de tranziție urma să se încheie cel mai târziu la 1 iulie 2013. Ea a oferit în mod efectiv posibilitatea ca unitățile de producție existente să continue să fie exploatate până la data menționată potrivit regimului anterior și să își păstreze statutul „ecologic”, sub rezerva anumitor condiții. Articolul menționat prevedea următoarele:
„(11)
Autoritatea competentă poate autoriza, pentru o perioadă care expiră la 1 iulie 2013, unitățile de producție de animale de acvacultură și de alge marine care sunt înființate și produc în conformitate cu normele ecologice acceptate la nivel național înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, în vederea păstrării statutului ecologic al acestora concomitent cu adaptarea la normele prezentului regulament, cu condiția să nu existe niciun caz de poluare nedorită a apelor cu substanțe care nu sunt permise în cazul producției ecologice. Operatorii care beneficiază de această măsură comunică autorității competente care sunt instalațiile, iazurile piscicole, cuștile sau loturile de alge marine vizate.”
17.
Articolul 2 din primul regulament de modificare prevedea totodată că, în cazul în care erau justificate corespunzător, puteau fi aduse modificări suplimentare regulamentului de punere în aplicare de la 1 iulie 2013 (care au fost aduse ulterior, prin al doilea și prin al treilea regulament de modificare, precum și prin regulamentul în litigiu).
2. Al doilea regulament de modificare
18.
Al doilea regulament de modificare a extins perioada de tranziție de la 1 iulie 2013 la 1 iulie 2015. Motivele extinderii au fost complexitatea domeniului și necesitatea unei perioade mai lungi pentru examinarea propunerilor de modificări ale normelor [considerentele (2)-(4)].
19.
Al doilea regulament de modificare nu a adus modificări normei privind utilizarea degresivă a animalelor de acvacultură tinere neecologice [din cuprinsul articolului 25e alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare].
3. Al treilea regulament de modificare
20.
Al treilea regulament de modificare a adus modificări normei privind utilizarea degresivă a animalelor de acvacultură tinere neecologice [din cuprinsul articolului 25e alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare]. Mai precis, el a prelungit de la 31 decembrie 2013 la 31 decembrie 2014 termenul până la care era permisă utilizarea animalelor de acvacultură tinere neecologice până la pragul de 50 %. Data până la care acest procent trebuia să fie redus la zero a rămas 31 decembrie 2015.
21.
Al treilea regulament de modificare nu a schimbat perioada de tranziție prevăzută la articolul 95 alineatul (11) din regulamentul de punere în aplicare.
4. Regulamentul în litigiu
22.
Regulamentul în litigiu a modificat diferite dispoziții din regulamentul de punere în aplicare. Mai precis, el a adus schimbări în ceea ce privește situațiile în care este permisă recoltarea de efective tinere de animale sălbatice pentru acvacultură modificând articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare prin adăugarea la articolul 25e a unui nou alineat (4) litera (c):
„(4) În scopul îngrășării, recoltarea de efective tinere de animale sălbatice pentru acvacultură se limitează în mod concret la următoarele cazuri:
(a)
afluxul natural de larve și puiet de pește sau de crustacee la umplerea iazurilor, a sistemelor de reținere și a țarcurilor;
(b)
puietul de anghilă europeană, cu condiția să existe un plan aprobat privind sistemul de gestionare pentru anghilă în exploatația respectivă și atâta timp cât reproducerea artificială a anghilei nu este realizabilă;
(c)
recoltarea de puiet sălbatic pentru diverse specii, altele decât anghila europeană, în scopul îngrășării în acvacultura tradițională extensivă din zonele umede, precum iazurile cu apă salmastră, zonele cu maree și lagunele de coastă, închise de diguri și maluri, cu condiția ca:
(i)
repopularea să fie în conformitate cu măsurile de gestionare aprobate de autoritățile competente responsabile de gestionarea stocurilor de pește în cauză pentru a asigura exploatarea sustenabilă a speciilor respective și
(ii)
peștii să fie hrăniți exclusiv cu hrană care se găsește în mod natural în mediu.”
23.
Această modificare a fost explicată în considerentele (3) și (4) ale regulamentului în litigiu, după cum urmează:
„(3)
În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, se pot introduce în exploatație animale de origine neecologică, în anumite condiții, atunci când nu sunt disponibile efective tinere rezultate din genitori de origine ecologică sau provenind din exploatații ecologice. Regulamentul (CE) nr. 889/2008 stabilește restricții specifice în ceea ce privește animalele sălbatice capturate utilizate în acvacultură, inclusiv recoltarea de efective tinere de animale sălbatice pentru acvacultură. Unele practici tradiționale extensive de acvacultură în zonele umede, precum iazurile cu apă salmastră, zonele cu maree și lagunele de coastă, închise de diguri și maluri, există de secole și sunt valoroase din punct de vedere al conservării biodiversității și patrimoniului cultural, precum și din punct de vedere al perspectivei economice pentru comunitățile locale. În anumite condiții, aceste practici nu afectează starea stocurilor pentru speciile vizate.
(4)
Prin urmare, recoltarea de puiet sălbatic în scopuri de îngrășare în cadrul acestor practici tradiționale de acvacultură este considerată a fi în concordanță cu obiectivele, criteriile și principiile producției ecologice de acvacultură, cu condiția să se aplice măsuri de gestionare aprobate de autoritatea responsabilă cu gestionarea stocurilor de pește în cauză pentru a garanta exploatarea durabilă a acestora, ca repopularea să fie în conformitate cu măsurile respective și ca peștii să fie hrăniți exclusiv cu hrană care se găsește în mod natural în mediu.”
24.
Regulamentul în litigiu a modificat de asemenea articolul 25k din regulamentul de punere în aplicare, în special prin autorizarea utilizării pentru animalele de acvacultură carnivore a hranei obținute din anumiți alți pești [articolul 25k alineatul (1) litera (e)] și a histidinei [articolul 25k alineatul (5)], după cum urmează:
„Norme specifice privind alimentele pentru animale de acvacultură carnivore
(1) Hrana pentru animalele de acvacultură carnivore se procură ținându‑se seama de următoarele priorități:
[…]
(e)
produse furajere derivate din pește întreg capturat prin activități de pescuit certificate ca fiind durabile în cadrul unui program recunoscut de către autoritatea competentă, în conformitate cu principiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.
[…]
(5) Histidina produsă prin fermentație poate fi utilizată în rația de hrană a salmonidelor, atunci când sursele de hrană enumerate la alineatul (1) nu asigură o cantitate suficientă de histidină pentru a satisface nevoile alimentare ale peștelui și a preveni formarea cataractelor.”
25.
Regulamentul în litigiu nu a modificat norma privind utilizarea degresivă a animalelor de acvacultură tinere neecologice [din cuprinsul articolului 25e alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare].
26.
Regulamentul în litigiu nu a modificat nici perioada de tranziție prevăzută la articolul 95 alineatul (11) din regulamentul de punere în aplicare.
III. Situația de fapt și procedura administrativă
27.
Situația de fapt și procedura administrativă sunt descrise la punctele 37-48 din ordonanța atacată.
28.
Binca este o întreprindere germană care importă în Germania pangasius produs în Vietnam, considerat produs ecologic. Binca revinde peștele consumatorilor din Germania, Austria și Scandinavia. Din anul 2005, Binca cumpără pangasius certificat ca fiind ecologic de IMO Suisse potrivit standardelor definite de Naturland.
29.
Binca cumpără pangasius congelat printr‑un intermediar cu sediul în Vietnam, acesta fiind de asemenea certificat drept ecologic. Intermediarul prelucrează și congelează peștele, apoi facturează Binca pentru produsul livrat, iar aceasta îl exportă în Europa. În cursul procesului de producție, Binca achiziționează ea însăși ingredientele pentru hrana peștelui, pe care le livrează intermediarului, deducând suma corespunzătoare din prețul de cumpărare plătit acestuia.
30.
În luna septembrie 2014, Binca s‑a adresat în scris Comisiei, propunând modificări la regulamentul de punere în aplicare. Aceasta a propus în special modificarea normei privind utilizarea degresivă a animalelor de acvacultură tinere neecologice [articolul 25e alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare] în sensul extinderii posibilității de utilizare a acestor animale tinere până în anul 2021.
31.
În luna octombrie 2014, Comisia a informat Binca printr‑o scrisoare că procedura de modificare a regulamentului de punere în aplicare era în curs și că urmau a fi luate în considerare pozițiile statelor membre și ale părților interesate.
32.
Regulamentul în litigiu a fost adoptat la 18 decembrie 2014.
33.
Printr‑o scrisoare din 18 februarie 2015, Binca a solicitat Comisiei, făcând trimitere la articolul 265 TFUE, extinderea perioadei de tranziție prevăzute la articolul 95 alineatul (11) din regulamentul de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2018 pentru peștele pangasius provenit din Vietnam.
34.
La 19 februarie 2015, Binca a introdus la Tribunal o acțiune în anularea regulamentului în litigiu.
35.
Prin scrisoarea din 22 aprilie 2015, Comisia a informat Binca în legătură cu faptul că nu intenționa să extindă din nou perioada de tranziție și nici să modifice norma privind utilizarea degresivă a animalelor de acvacultură tinere neecologice.
IV. Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată
A. Argumentele părților
36.
Prin acțiunea sa în anulare, Binca a susținut că a făcut obiectul unei discriminări. Dacă perioada de tranziție ar fi fost pur și simplu lăsată să expire pentru toți producătorii, o asemenea discriminare nu ar fi avut loc. În schimb, regulamentul în litigiu a prevăzut anumite măsuri tranzitorii speciale și derogări care în practică au fost în beneficiul concurenților Binca, dar nu a prevăzut măsuri tranzitorii și derogări care să fie în beneficiul Binca. Regulamentul în litigiu nu a extins nici perioada de tranziție. Măsurile tranzitorii și derogările respective, care, în opinia Binca, erau în practică doar în beneficiul altor unități de acvacultură ecologică, aveau ca obiect în special originea puietului.
37.
Binca a susținut că alți operatori au putut utiliza în continuare etichetarea ecologică în condiții de care ea nu dispunea în practică. În acest sens, ea a menționat în special inegalitatea de tratament dintre producția din delta fluviului Mekong și cea din zonele europene cu apă salmastră.
38.
Binca s‑a considerat afectată în mod direct de regulamentul în litigiu întrucât, fiind supusă ansamblului normelor de drept al Uniunii privind acvacultura ecologică, urma să fie privată, în urma adoptării regulamentului în litigiu, de posibilitatea comercializării produselor sale ca produse ecologice.
39.
Binca a susținut în fața Tribunalului că regulamentul în litigiu încalcă libertatea sa de a desfășura o activitate comercială, precum și principiul nediscriminării (invocând articolele 16, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) și este contrar principiului bunei‑credințe (întrucât Comisia cunoștea faptul că acvacultura pur ecologică a peștelui pangasius era în continuare imposibilă ( 9 )). Binca a afirmat de asemenea că Comisia nu a respectat mandatul care i‑a fost încredințat de Consiliu întrucât nu a ținut seama în mod adecvat de starea de dezvoltare tehnică a acvaculturii ecologice atunci când a stabilit perioada de tranziție corespunzătoare. În sfârșit, Binca a invocat existența unor restricții privind schimburile în internaționale.
40.
La 21 mai 2015, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate a acțiunii în anulare formulate de Binca. Ca răspuns la excepția respectivă, Binca a prezentat observații la 9 iulie 2015.
41.
Prin excepția de inadmisibilitate ridicată, Comisia a susținut că acțiunea nu respecta cerințele articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură Tribunalului (în prezent articolul 76), nefiind suficient de precisă pentru a permite Comisiei să își pregătească apărarea. În acest sens, Comisia a arătat că acțiunea nu conținea nicio precizare cu privire la motivele pentru care regulamentul în litigiu trebuia anulat, cu excepția celor legate de articolul 1 alineatul (1) din acesta [prin care se modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare].
42.
Comisia a mai susținut că Binca nu avea interes să exercite acțiunea și că nu era direct afectată de regulamentul în litigiu.
43.
În ceea ce privește afectarea directă, Comisia a considerat că, fiind mai degrabă importator decât producător de pangasius, Binca nu era direct afectată de norma presupus discriminatorie referitoare la utilizarea puietului, a cărei anulare a solicitat‑o. Era posibil ca dispozițiile respective să producă efecte asupra activității economice a Binca, însă nu afectau direct situația juridică a acesteia.
44.
În ceea ce privește interesul de a exercita acțiunea, Comisia a afirmat că, chiar dacă articolul 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu [prin care se modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare] ar fi considerat discriminatoriu și ar fi anulat, aceasta nu ar influența situația juridică a societății Binca. Perioada de tranziție ar expira oricum.
45.
Ca răspuns la argumentele Comisiei privind afectarea directă, Binca a susținut că era afectată în mod direct de regulamentul în litigiu întrucât era împiedicată să comercializeze pangasius ca produs ecologic. Situația sa contrasta cu cea a concurenților săi, care, în virtutea dispozițiilor regulamentului în litigiu, își puteau menține metodele de producție existente și își puteau comercializa produsele ca produse ecologice. Consumatorii, pentru care diverse specii de pește ecologic sunt interschimbabile, nu vor mai cumpăra produsele Binca, ci pe ale concurenților săi.
46.
Binca a afirmat că, contrar argumentelor Comisiei, nu urmărea să obțină extinderea perioadei de tranziție în sine. Binca a recunoscut că aceasta nu putea fi obținută prin intermediul unei acțiuni în anulare. În schimb, urmărea să pună capăt unui tratament pe care îl considera drept o discriminare generată de regulamentul în litigiu.
47.
Referitor la raportul de concurență în practică, Binca a observat că, în lipsa regulamentului în litigiu, producătorii de somon și de păstrăv nu ar mai putea să își vândă produsele ca produse ecologice. În acest sens, Binca a făcut referire la autorizația acordată acestor producători pentru a utiliza histidină și hrană obținută din alți pești pentru satisfacerea nevoilor nutriționale ale peștilor [articolul 1 alineatele (3) și (5) din regulamentul în litigiu, care modifică articolul 25k alineatul (1) litera (e) și, respectiv, articolul 25k alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare].
48.
Binca a afirmat că nu a contestat expirarea perioadei de tranziție întrucât nu mai putea face aceasta din cauză că fusese stabilită prin regulamentele de modificare anterioare. În orice caz, nu putea proceda astfel la momentul respectiv deoarece acordarea perioadei respective îi era favorabilă și întrucât perioada de tranziție în sine nu presupunea o discriminare între operatori.
B. Ordonanța atacată
49.
În ordonanța atacată, Tribunalul afirmă că Binca solicită în esență o extindere a perioadei de tranziție (punctul 67).
50.
Tribunalul observă în continuare că regulamentul în litigiu nu a modificat nici perioada de tranziție, nici calendarul pentru norma referitoare la utilizarea degresivă a puietului [articolul 95 alineatul (11) și, respectiv, articolul 25e alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare] (punctele 68 și 69).
51.
Tribunalul menționează că Binca însăși admite că nu poate obține o extindere a perioadei de tranziție prin intermediul unei acțiuni în anulare. În aceste condiții, Tribunalul concluzionează că anularea regulamentului în litigiu nu ar permite societății Binca să importe pangasius ca produs ecologic și că deci ea nu are niciun interes pentru anularea acestuia. Prin urmare, acțiunea este inadmisibilă (punctele 72 și 73).
52.
Tribunalul adăugă că, pentru a contesta perioada de tranziție, Binca ar fi trebuit să conteste primul și/sau al doilea regulament de modificare, întemeindu‑se pe faptul că Comisia avea obligația să prevadă în actele menționate o perioadă de tranziție mai lungă. Ea trebuia să solicite Curții, în temeiul articolului 264 TFUE, suspendarea anulării până la adoptarea unui nou act cu o perioadă de tranziție mai lungă.
V. Procedura în fața Curții
53.
Prin recursul formulat, Binca solicită Curții anularea ordonanței atacate, precum și a regulamentului în litigiu. Comisia solicită Curții respingerea recursului și obligarea societății Binca la plata cheltuielilor de judecată.
54.
Binca invocă în recursul formulat 15 argumente separate, care pot fi rezumate după cum urmează:
–
Primul set de argumente: motivare incoerentă sau insuficientă constând în: (a) neluarea în considerare a argumentelor referitoare la protecția concurenței și la încălcarea principiului egalității de tratament și (b) reformularea eronată a obiectului acțiunii;
–
Al doilea set de argumente: nerecunoașterea de către Tribunal a admisibilității acțiunii ca acțiune care urmărește protejarea concurenței;
–
Al treilea set de argumente: încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale și, mai precis, neexaminarea fondului cauzei;
–
Al patrulea set de argumente: încălcarea dreptului la o ședință publică;
–
Al cincilea set de argumente: încălcarea libertății de a desfășura o activitate comercială și a dreptului la egalitate de tratament.
55.
În ceea ce privește primul set de argumente, Binca susține că Tribunalul în mod eronat nu a ținut seama de argumentele sale întemeiate pe inegalitatea de tratament în etapa admisibilității și că a prezentat incorect obiectul acțiunii sale ca fiind obținerea unei extinderi a perioadei de tranziție. Comisia consideră că Tribunalul a analizat în mod adecvat argumentele societății Binca și nu a săvârșit nicio eroare de drept. Potrivit Comisiei, Tribunalul a concluzionat în mod corect că Binca nu ar obține niciun avantaj în urma anulării.
VI. Analiză
56.
Doar primul set de argumente menționat mai sus necesită o analiză detaliată. În opinia noastră, restul argumentelor prezentate sunt fie în mod vădit inadmisibile, fie în mod vădit nefondate.
1. Motivare insuficientă și/sau incoerentă a Tribunalului
57.
După cum confirmă punctul 1 din ordonanța atacată, prin cererea introdusă la Tribunal în cauza T‑94/15 se solicită anularea Regulamentului nr. 1358/2014.
58.
La punctele 72 și 73 din ordonanța atacată, Tribunalul statuează că (i) anularea regulamentului în litigiu nu va permite societății Binca să importe în interiorul Uniunii pangasius etichetat ca fiind ecologic și (ii) Binca nu are niciun interes pentru anularea regulamentului în litigiu.
59.
Suntem de acord cu prima dintre aceste afirmații. Nu suntem de acord cu cea de a doua.
60.
Spre deosebire de ceea ce reiese cu claritate din coroborarea punctelor 72 și 73 sus‑menționate, înțelegem că presupusul interes al Binca de a exercita acțiunea în prezenta cauză nu constă în obținerea dreptului de a importa produse în interiorul Uniunii. Dimpotrivă, presupusul interes de a exercita acțiunea al societății Binca constă în neutralizarea efectelor discriminatorii ale regulamentului în litigiu prin anularea sa. Altfel spus, Binca nu își poate eticheta produsele ca fiind ecologice și probabil că și alte societăți au parte de același „handicap”. Această soluție nu ar fi ideală pentru Binca, dar, în opinia acesteia, ea ar înlătura cel puțin denaturarea concurenței care rezultă din regulamentul în litigiu și care are un efect negativ asupra sa.
61.
Ordonanța atacată pur și simplu nu examinează acest argument. În schimb, obiectul acțiunii este „recalificat”, în pofida formulării clare a acțiunii, iar obiectul recalificat este respins ca inadmisibil fără a se analiza interesul de a exercita acțiunea în raport cu obiectul acțiunii precizat inițial.
62.
Este adevărat că Tribunalul nu are obligația de a examina în mod expres fiecare argument invocat de părți ( 10 ). Totuși, presupusa discriminare rezultată din regulamentul în litigiu este principalul motiv al acțiunii formulate de Binca. În opinia noastră, faptul că Tribunalul nu a abordat nici măcar pe scurt eventualul impact negativ al acestei discriminări asupra Binca și interesul aferent al acesteia de a exercita acțiunea în anularea regulamentului în litigiu constituie o omisiune gravă în cadrul motivării.
63.
Este adevărat că Tribunalul rezumă argumentele invocate de Binca în acest sens (a se vedea punctele 58-63 din ordonanța atacată). Tribunalul nu răspunde însă la acestea. Nici raționamentul de la punctul 77 din ordonanța atacată, la care Comisia a făcut referire în memoriile sale scrise și care a fost analizat totodată în cursul ședinței, nu oferă clarificări suplimentare. Punctul respectiv menționează pur și simplu că, în aprecierea interesului Binca de a exercita acțiunea pentru a obține o extindere a perioadei de tranziție, situația concurenților săi este irelevantă.
64.
Binca nu susține însă că beneficiul pe care l‑ar obține în urma anulării regulamentului în litigiu constă într‑o eventuală extindere a perioadei de tranziție. Dimpotrivă, presupusul său beneficiu constă în anularea unor dispoziții ale regulamentului pe care le consideră discriminatorii.
65.
În opinia noastră, o parte din confuzia care există în această privință rezultă din insistența Tribunalului în sensul că în realitate Binca reproșează Comisiei refuzul de a extinde perioada de tranziție (a se vedea în special punctul 67 din ordonanța atacată). Binca nu s‑a ajutat pe sine în acest sens. După cum a observat Comisia, ea a afirmat în mod repetat în cererea sa că scenariul ideal ar implica o extindere a perioadei de tranziție. Totuși, în pofida acestor referiri, reiese cu claritate absolută din cerere și din cuprinsul punctului 1 din ordonanța atacată că obiectul cererii este într‑adevăr anularea regulamentului în litigiu.
66.
Rezultă din cele de mai sus că raționamentul cuprins în ordonanța atacată este insuficient. Primul set de argumente al Binca este întemeiat.
67.
În conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, înainte de trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, Curtea poate în această etapă să se pronunțe deja cu privire la existența interesului de a exercita acțiunea. Referitor la alte aspecte ale cauzei, Curtea nu are competența, în această etapă a procedurii, să pronunțe o hotărâre.
68.
Pentru motivele prezentate mai jos, considerăm că cererea trebuie să fie respinsă ca inadmisibilă în măsura în care urmărește anularea altor dispoziții ale regulamentului în litigiu decât articolul 1 alineatul (1) din acesta, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare (a se vedea punctul 2 de mai jos). În ceea ce privește articolul 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare, considerăm că Binca are interesul de a exercita acțiunea în vederea anulării dispoziției respective (a se vedea punctul 3 de mai jos).
2. Obiectul cererii de anulare
69.
Prin acțiunea formulată, Binca solicită anularea regulamentului în litigiu în totalitate. În cuprinsul cererii sale inițiale adresate Tribunalului, singura dispoziție din regulamentul în litigiu în raport cu care Binca a prezentat argumente concrete a fost articolul 1 alineatul (1), care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare. Ulterior, în răspunsul său la excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie, Binca a prezentat de asemenea argumente concrete privind articolul 1 alineatele (3) și (5) din regulamentul în litigiu, care au introdus în regulamentul de punere în aplicare articolul 25k alineatul (1) litera (e) și, respectiv, articolul 25k alineatul (5). În ședința din cadrul recursului, Binca a confirmat că a urmărit în principal anularea articolului 1 alineatul (1), dar și a articolului 1 alineatul (3) și a articolului 1 alineatul (5) din regulamentul în litigiu.
70.
Articolul 19 din Statutul Curții și articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului ( 11 ) impun ca o cerere de anulare să conțină un rezumat al motivelor de drept invocate. Rezumatul motivelor de drept invocate trebuie să fie suficient de clar și de precis pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Curții să soluționeze acțiunea, dacă este necesar fără alte informații justificative ( 12 ).
71.
În opinia noastră, cu excepția motivelor referitoare la articolul 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare, cererea inițială adresată de Binca Tribunalului nu îndeplinește aceste cerințe întrucât în special cererea menționată nu a indicat dispozițiile contestate de Binca.
72.
Nu se poate exclude faptul că, în anumite împrejurări, prezentarea motivelor de drept de către reclamant poate fi considerată suficient de clară și de precisă, chiar dacă nu enumeră în mod explicit și individual fiecare dispoziție avută în vedere. Nu aceasta este însă situația în prezenta cauză. Astfel, deși cererea Binca precizează că vizează caracterul discriminatoriu al regulamentului în litigiu, natura și sursa discriminării respective nu reies în mod vădit din textul regulamentului în litigiu. Din acest motiv, îi revenea societății Binca sarcina să identifice în mod clar dispozițiile pe care le considera discriminatorii și, chiar și succint, motivul pentru care le considera astfel pentru a îndeplini cerințele de la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
73.
Lipsa de precizie a cererii inițiale nu poate fi remediată nici prin referirile concrete la alte dispoziții ale regulamentului în litigiu, cuprinse în răspunsul Binca la excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie. În conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului ( 13 ), pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii ( 14 ).
74.
Pentru motivele de mai sus, considerăm că cererea de anulare a Binca trebuie declarată inadmisibilă în măsura în care urmărește anularea regulamentului în litigiu, cu excepția articolului 1 alineatul (1) din cuprinsul său, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare.
75.
Înainte de a aborda argumentul societății Binca referitor la presupusa existență a unui interes de a exercita acțiunea în anularea acestei din urmă dispoziții, este util să clarificăm două aspecte. În primul rând, faptul că Binca a contestat întregul regulament în litigiu, dar nu a îndeplinit condițiile de admisibilitate pentru cea mai mare parte a actului în cauză nu implică în sine lipsa interesului său de a exercita acțiunea în raport cu articolul 1 alineatul (1) din acesta, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare ( 15 ). În al doilea rând, nu vedem nicio problemă specială de disociabilitate a articolului 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu și nu a fost prezentat niciun argument în acest sens. Prin urmare, teoretic este posibil să se anuleze dispoziția menționată și să se mențină intact restul regulamentului în litigiu ( 16 ).
3. Existența interesului de a exercita acțiunea
76.
„Interesul de a exercita acțiunea” impune ca reclamantul să obțină un anumit beneficiu în cazul admiterii acțiunii sale ( 17 ). Beneficiul personal care dovedește interesul de a exercita acțiunea poate fi factual sau juridic. Am prezentat detaliat cu altă ocazie motivele pentru care considerăm că această concluzie rezultă cu claritate din jurisprudență ( 18 ). Nu vom repeta aici în detaliu motivele respective.
77.
Totuși, este util să observăm că, în cadrul ședinței, Comisia a admis că, atunci când o măsură a Uniunii acordă anumite avantaje operatorilor de pe piață, concurenții lor pot avea „interesul de a exercita acțiunea” pentru a solicita anularea măsurii respective. Comisia a stabilit anumite condiții pentru recunoașterea unui asemenea interes. Ea a considerat că raportul de concurență trebuie să fie „evident” și, în altă parte, că avantajul pentru concurenți trebuie să fie „vădit”. Vom analiza în continuare condițiile respective. În această etapă însă, ceea ce este esențial este că interesul de a exercita acțiunea trebuie să fie în principiu de natură factuală. El poate consta într‑un avantaj comercial care ar rezulta în urma anulării măsurii contestate.
78.
Are Binca un asemenea interes „factual” pentru exercita acțiunea în vederea obținerii anulării articolului 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare?
79.
Comisia consideră că răspunsul este negativ. În această privință, Comisia a invocat două argumente. În primul rând, Binca este un importator de pește aflat în avalul lanțului de distribuție și nu se află în concurență cu operatorii care susține că sunt avantajați de regulamentul în litigiu. Pentru stabilirea interesului de a exercita acțiunea într‑o cauză precum cea de față, raportul de concurență trebuie să fie „evident” sau „manifest”. În al doilea rând, tipul de pește importat de Binca – pangasius – nu concurează în niciun caz cu alte tipuri de pește considerate de aceasta favorizate de regulamentul în litigiu. Pentru a stabili interesul de a exercita acțiunea într‑o cauză precum cea de față, presupusul dezavantaj concurențial trebuie să fie „vădit”.
80.
Nu suntem de acord cu această interpretare a noțiunii de interes de a exercita acțiunea și a condițiilor aferente. În opinia noastră, pentru stabilirea interesului de a exercita acțiunea, nu este necesar să existe în mod inevitabil un raport de concurență direct sau, a fortiori, ca acesta să fie „evident” sau „manifest” ori să genereze un avantaj „vădit” pentru un concurent, după cum susține Comisia. Aceste cerințe sunt, în opinia noastră, lipsite de temei ( 19 ).
81.
Este necesar să facem încă trei observații în această privință.
82.
În primul rând, ni se pare perfect plauzibil ca, în unele situații, atunci când un act al Uniunii conferă avantaje anumitor operatori, nu doar concurenții acestora, ci și operatorii din amontele și din avalul lanțului de distribuție să suporte consecințe comerciale serioase. Dacă o măsură a Uniunii are efecte negative în fapt asupra unui produs, este pur și simplu artificial să afirmăm că efectele în cauză ar fi limitate, ca regulă generală, la un anumit nivel al lanțului de distribuție. Aceasta depinde de împrejurările de fapt concrete din fiecare situație în parte.
83.
În al doilea rând, potrivit situației de fapt constatate de Tribunal, natura precisă a rolului Binca în lanțul de distribuție este mai complexă decât în cazul unui „simplu” importator. În acest sens, ordonanța atacată confirmă că Binca furnizează de fapt hrana utilizată pentru producerea peștelui pe care îl achiziționează ulterior ( 20 ).
84.
În al treilea rând, astfel cum a confirmat Comisia în cadrul ședinței, cerințele de etichetare ecologică care trebuie respectate de importatorii de produse de acvacultură includ cerințele privind producția impuse de regulamentul în litigiu. Pentru acest motiv și contrar argumentelor Comisiei, nu este posibilă, în vederea stabilirii admisibilității, divizarea operatorilor în producători, care sunt „destinatarii” regulamentului în litigiu și ai cerințelor impuse prin acesta, și alți operatori, care nu sunt vizați.
85.
În opinia noastră, observațiile de mai sus subliniază necesitatea de a evita deducerea unor cerințe generale suplimentare legate de natura raporturilor de concurență relevante drept condiții pentru stabilirea interesului de a exercita acțiunea.
86.
Oricare ar fi rolul său precis în lanțul de distribuție, pentru a dovedi interesul său de a exercita acțiunea, Binca trebuie să arate că ar obține un beneficiu personal, factual sau juridic, în urma anulării articolului 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare.
87.
Rezultă cu claritate din considerentele (3) și (4) ale regulamentului în litigiu că excepțiile incluse în dispoziția respectivă sunt destinate să faciliteze producția în curs de pește ecologic, care, în caz contrar, ar fi întreruptă. Prin anularea regulamentului în litigiu ar fi înlăturate excepțiile în cauză, iar producția ecologică a anumitor tipuri de pește, în sensul regulamentului de bază și al actelor de punere în aplicare, ar deveni mai dificilă sau chiar imposibilă.
88.
O asemenea anulare ar fi însă doar în beneficiul societății Binca și ar putea justifica interesul de a exercita acțiunea dacă (i) excepțiile menționate sunt mai puțin sau deloc utile pentru producția de pește importat de Binca și (ii) peștele importat de Binca concurează cu produse care beneficiază de excepțiile respective.
89.
Binca a prezentat dovezi prima facie în legătură cu ambele aspecte. În opinia noastră, acest fapt este suficient pentru a se stabili că are interes să exercite acțiunea.
90.
În ceea ce privește punctul (i), Binca a explicat în fața Tribunalului, în raport cu articolul 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare, că, din cauza mareelor și a reliefului specifice deltei fluviului Mekong, nu pot fi capturate exemplare tinere pentru acvacultură în același mod ca în apele europene (cu excepția unor proiecte‑pilot și a unor cercetări la scară redusă). Referitor la punctul (ii), deși raportul de concurență precis dintre peștele pangasius ecologic și alți pești este neclar, la prima vedere pare rezonabil să se considere că peștele ecologic de un anumit tip intră în concurență cu peștele ecologic de alt tip. În mod evident, Binca nu importă clementine sau bile de rulmenți (nici chiar pește neecologic) ( 21 ).
91.
Comisia a contestat ambele argumente de mai sus. Mai precis, Comisia a vorbit pe larg în cadrul ședinței despre raportul de concurență dintre pangasius și alți pești, făcând referire la studii economice, la evaluări privind controlul fuziunilor, la batoane de pește pane și la restaurante italienești rafinate.
92.
Totuși, necesitatea unei dezbateri atât de detaliate confirmă faptul că, sub acest aspect, argumentele s‑au îndreptat spre o analiză separată pe fond, care urmărește să stabilească dacă de fapt Binca a fost sau nu a fost discriminată și care pot fi motivele pentru diferențierea legislativă făcută de Comisie.
93.
Pentru stabilirea interesului de a exercita acțiunea în acest tip de cauză, reclamantul nu ar trebui să fie obligat decât să dovedească prima facie efectele negative ale actului contestat (care presupune existența unui beneficiu personal rezultat din anularea actului). Obiectivul interesului de a exercita acțiunea este realizarea unei filtrări preliminare pentru a exclude acțiunile de interes public și acțiunile prin care se solicită obținerea unei opinii juridice sau în care se ridică o problemă generală ori ipotetică ( 22 ). O filtrare preliminară care poate fi efectuată doar în urma unei proceduri de scanare detaliate nu poate fi denumită de fapt „preliminară”.
94.
Sunt necesare două observații finale suplimentare. În primul rând, argumentând împotriva existenței interesului de a exercita acțiunea în prezenta cauză, Comisia a ridicat problema unei actio popularis. În opinia noastră, această afirmație poate fi respinsă cu ușurință. O actio popularis este o acțiune introdusă de un membru al publicului în interes public. Din observațiile scrise ale Binca rezultă destul de clar că aceasta nu este un simplu membru al publicului. Ea este și a fost timp de mulți ani activă pe piețele relevante. Ea nu acționează nici exclusiv în interesul public general. Binca acționează în propriul interes comercial.
95.
În al doilea rând, preocuparea reală a Comisiei pare să fie aceea că pragul pentru interesul de a exercita acțiunea nu trebuie să fie stabilit „prea jos”, astfel încât să creeze posibilitatea unui val de acțiuni în anulare. Din nou, asemenea motive de preocupare pot fi respinse cu ușurință. Prin definiție, existența „interesului de a exercita acțiunea” nu poate fi ajustată pentru a asigura un anumit volum al litigiilor. Întrebarea este dacă reclamantul ar obține un beneficiu personal, juridic sau factual, în urma anulării. Mai mult, „interesul de a exercita acțiunea” este doar una dintre mai multe condiții cumulative de admisibilitate. Astfel, ea trebuie tratată ca fiind cea mai puțin strictă întrucât este în esență, așa cum am menționat mai sus, un mecanism de filtrare preliminară.
96.
Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că Binca nu a avut interesul de a exercita acțiunea cu privire la anularea articolului 1 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, care modifică articolul 25e alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare.
VII. Concluzie
97.
Propunem Curții:
–
anularea ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 11 martie 2016, Binca Seafoods/Comisia (T‑94/15, nepublicată, EU:T:2016:164), în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea recurentei în anularea articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește originea animalelor de acvacultură ecologice, practicile de creștere a animalelor de acvacultură, hrana pentru animalele de acvacultură ecologice și produsele și substanțele autorizate pentru utilizarea în acvacultura ecologică;
–
respingerea în rest a recursului;
–
trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;
–
dispunerea soluționării cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
( 1 ) Limba originală: engleza.
( 2 ) Regulamentul Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește originea animalelor de acvacultură ecologice, practicile de creștere a animalelor de acvacultură, hrana pentru animalele de acvacultură ecologice și produsele și substanțele autorizate pentru utilizarea în acvacultura ecologică (JO 2014, L 365, p. 97).
( 3 ) Regulamentul Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO 2007, L 189, p. 1).
( 4 ) Regulamentul Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul (JO 2008, L 250, p. 1).
( 5 ) Regulamentul Comisiei din 5 august 2009 de modificare a Regulamentului nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește stabilirea de norme detaliate privind producția ecologică de animale de acvacultură și de alge marine (JO 2009, L 204, p. 15).
( 6 ) Regulamentul Comisiei din 24 octombrie 2013 de modificare a Regulamentului nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul (JO 2013, L 283, p. 15).
( 7 ) Regulamentul Comisiei din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește utilizarea, în acvacultura ecologică, a puietului și a ouălor de moluște bivalve provenind din acvacultura convențională (JO 2013, L 343, p. 29).
( 8 ) Mai precis, speciile enumerate în anexa XIIIa (a se vedea articolul 25a, introdus prin primul regulament de modificare). Printre speciile menționate se află și pangasius (secțiunea 9 din anexa XIIIa).
( 9 ) Ca urmare a unor probleme legate de depunerea spontană de icre fără utilizarea hormonilor.
( 10 ) Hotărârea din 22 mai 2008, Evonik Degussa/Comisia și Consiliul (C‑266/06 P, nepublicată, EU:C:2008:295, punctul 103).
( 11 ) În prezent articolul 21 din Statutul Curții și articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
( 12 ) A se vedea Hotărârea din 21 martie 2002, Joynson/Comisia (T‑231/99, EU:T:2002:84, punctul 154), și Ordonanța din 19 septembrie 2016, Gregis/EUIPO – DM9 Automobili (ATS) (T‑5/16, nepublicată, EU:T:2016:552, punctul 18).
( 13 ) În prezent articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
( 14 ) Ordonanța din 14 aprilie 2016, KS Sports/EUIPO (C‑480/15 P, nepublicată, EU:C:2016:266, punctul 23).
( 15 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2002, Europe Chemi‑Con (Deutschland)/Consiliul (T‑89/00, EU:T:2002:213, punctul 35).
( 16 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2013, Du Pont de Nemours (France) și alții/Comisia, (T‑31/07, nepublicată, EU:T:2013:167).
( 17 ) Hotărârea din 18 decembrie 1997, ATM/Comisia (T‑178/94, EU:T:1997:210, punctele 59-62).
( 18 ) Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauzele Bionorica și Diapharm/Comisia (C‑596/15 P și C‑597/15 P, EU:C:2017:297, punctele 49-52). Această afirmație rezultă și din faptul că există o serie de tipuri de interese factuale nemateriale care, potrivit Curții, generează interesul de a acționa în justiție, cum sunt reputația, morala sau perspectivele viitoare (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 1973, Kley/Comisia, 35/72, EU:C:1973:73, punctul 4, și Hotărârea din 28 mai 1998, W/Comisia, T‑78/96 și T‑170/96, EU:T:1998:112, punctul 47).
( 19 ) Astfel, atunci când a fost întrebată în mod special, în cadrul ședinței, despre necesitatea existenței unui raport de concurență „manifest”, Comisia a confirmat că nu există niciun temei în jurisprudență pentru această cerință.
( 20 ) Punctele 41 și 42 din ordonanța atacată.
( 21 ) Prin urmare, împrejurările sunt diferite de cele din cauza Andechser Molkerei, în care Curtea a considerat că recurenta nu și‑a dovedit afirmația potrivit căreia iaurturile ecologice și neecologice se află în concurență, acestea făcând obiectul a două regimuri de reglementare foarte diferite [a se vedea Hotărârea din 4 iunie 2015, Andechser Molkerei Scheitz/Comisia (C‑682/13 P, nepublicată, EU:C:2015:356, punctele 35-37)].
( 22 ) Van Raepenbusch, S., „L’Intérêt à agir dans le contentieux communautaire”, în Mélanges en hommage à Georges Vandersanden, Bruxelles, Bruyant, 2008, p. 381.