CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
HENRIK SAUGMANDSGAARD ØE
prezentate la 21 februarie 2018 ( 1 )
Cauza C‑667/16
M.N.J.P.W. Nooren, succesor în drepturi al M.N.F.M. Nooren,
J.M.F.D.C. Nooren, succesor în drepturi al M.N.F.M. Nooren,
împotriva
Staatssecretaris van Economische Zaken
[cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos)]
„Trimitere preliminară – Politica agricolă comună – Plăți directe – Regulamentul (CE) nr. 73/2009 – Articolele 23 și 24 – Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 – Articolele 70-72 – Nerespectarea normelor de ecocondiționalitate – Reduceri și excluderi – Adunarea reducerilor”
I. Introducere
1.
College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos) a adresat Curții o cerere de decizie preliminară privind interpretarea articolelor 70-72 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 ( 2 ).
2.
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între succesorii în drepturi ai unui crescător de vite, pe de o parte, și staatssecretaris van Economische Zaken (secretarul de stat pentru afaceri economice, Țările de Jos), pe de altă parte, în legătură cu o reducere a ajutoarelor acordate în temeiul sistemului de ajutor direct pentru agricultori, stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ( 3 ), din cauza nerespectării normelor de ecocondiționalitate privind bunăstarea animalelor.
3.
Prin intermediul întrebărilor preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care sunt constatate mai multe cazuri de neconformitate care aparțin aceluiași domeniu, articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 permit adunarea, pe de o parte, a reducerilor aplicabile pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, pe de altă parte, a reducerilor aplicabile pentru cazurile de neconformitate intenționată.
4.
În prezentele concluzii, vom explica motivele pentru care considerăm că această întrebare merită un răspuns afirmativ și că, într‑o asemenea situație, articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 coroborate cu articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 nu numai că permit, dar și impun adunarea acestor reduceri.
II. Dreptul Uniunii
A. Regulamentul nr. 73/2009
5.
Inclus în capitolul 4 din titlul II din Regulamentul nr. 73/2009, intitulat „Sistemul integrat de administrare și control”, articolul 23, intitulat „Reducerea plăților sau excluderea de la plată în caz de nerespectare a normelor de ecocondiționalitate”, prevede la alineatul (1):
„În cazul în care cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate în orice moment dintr‑un an calendaristic dat (denumit în continuare «anul calendaristic în cauză») și nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau al unei omisiuni direct imputabile agricultorului care a depus cererea de ajutor în anul calendaristic în cauză, valoarea totală a plăților directe acordate sau care trebuie acordate agricultorului, în urma aplicării articolelor 7, 10 și 11 în cazul agricultorului respectiv, este redusă sau eliminată în conformitate cu normele detaliate prevăzute la articolul 24.”
6.
Articolul 24, care face parte din același capitol din Regulamentul nr. 73/2009 și este intitulat „Norme detaliate privind reducerile și excluderile în caz de nerespectare a normelor de ecocondiționalitate”, prevede:
„(1) Normele detaliate privind reducerile și excluderile prevăzute
la articolul 23 se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2). În acest context, se ține seama de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate, precum și de criteriile stabilite la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.
(2) În caz de neglijență, procentajul reducerii nu depășește
5 %, iar în caz de nerespectare repetată, 15 %.
[…]
(3) În cazul nerespectării deliberate, în principiu, procentul reducerii nu trebuie să fie mai mic de 20 % și poate ajunge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor și se poate aplica pentru unul sau mai mulți ani calendaristici.
(4) În oricare dintre situații, valoarea totală a reducerilor și a excluderilor pentru un an calendaristic nu trebuie să depășească valoarea totală prevăzută la articolul 23 alineatul (1).”
7.
Regulamentul nr. 73/2009 a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ( 4 ), cu efect de la 1 ianuarie 2015 ( 5 ). Regulamentul nr. 73/2009 rămâne însă aplicabil ratione temporis faptelor din litigiul principal, petrecute în anul 2011 ( 6 ).
B. Regulamentul nr. 1122/2009
8.
Inclus în capitolul III din titlul IV din partea II din Regulamentul 1122/2009, intitulat „Constatări privind ecocondiționalitatea”, articolul 70, intitulat „Principii generale și definiție”, prevede la alineatul (6):
„În cazul în care s‑au constatat mai multe cazuri de neconformitate cu privire la diverse acte sau standarde care aparțin aceluiași domeniu de ecocondiționalitate, pentru calculul reducerii conform articolelor 71 alineatul (1) și 72 alineatul (1), respectivele cazuri trebuie considerate un singur caz de neconformitate.”
9.
Articolul 71, care face parte din același capitol din Regulamentul nr. 1122/2009 și este intitulat „Reduceri aplicabile în caz de neglijență”, prevede:
„(1) Fără a aduce atingere articolului 77, dacă un caz de neconformitate constatat se datorează neglijenței agricultorului, trebuie aplicată o reducere. Ca regulă generală, reducerea reprezintă 3 % din suma totală menționată la articolul 70 alineatul (8).
Cu toate acestea, pe baza rezultatelor evaluării furnizate de autoritatea de control competentă în partea de evaluare a raportului de control în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) litera (c), agenția de plăți poate decide să reducă procentajul la 1 % sau să îl majoreze la 5 % din cuantumul total sau, în cazurile menționate la articolul 54 alineatul (1) litera (c) paragraful al doilea, să nu impună nicio reducere.
[…]
(5) Fără a aduce atingere cazurilor de neconformitate deliberată în sensul articolului 72, dacă s‑au constatat cazuri de neconformitate repetată, cu ocazia primei repetări trebuie să se tripleze procentul stabilit conform alineatului (1) pentru primul caz de neconformitate. În acest scop și în cazul în care procentul a fost determinat în conformitate cu articolul 70 alineatul (6), agenția de plăți stabilește procentul care ar fi trebuit aplicat cazului de neconformitate repetat a cerinței sau standardului în cauză.
Pentru fiecare repetare ulterioară, se înmulțește de fiecare dată cu trei rezultatul reducerii calculate pentru repetarea precedentă. Cu toate acestea, reducerea maximă nu poate să depășească 15 % din cuantumul total menționat la articolul 70 alineatul (8).
După atingerea procentului maxim de 15 %, agenția de plăți informează agricultorul în cauză că, în eventualitatea unei noi constatări a aceleiași neconformități, se va considera că a acționat în mod deliberat în sensul articolului 72. În cazul în care, ulterior, se constată un nou caz de neconformitate, procentul de reducere care trebuie aplicat se calculează prin înmulțirea cu trei a rezultatului înmulțirii care a precedat, după caz, aplicarea limitei de 15 % prevăzute la al doilea paragraf ultima teză.
(6) Atunci când se constată un caz de neconformitate repetat cu un alt caz de neconformitate repetat [a se citi «alt caz de neconformitate»] sau cu un alt caz de neconformitate repetat, procentele de reducere care rezultă se adună. Cu toate acestea, fără a aduce atingere alineatului (5) al treilea paragraf, reducerea maximă nu poate depăși 15 % din suma totală prevăzută la articolul 70 alineatul (8).”
10.
Articolul 72, care face parte din același capitol din Regulamentul nr. 1122/2009 și este intitulat „Reduceri și excluderi aplicabile în caz de neconformitate deliberată”, prevede la alineatul (1):
„Fără a aduce atingere articolului 77, dacă un caz de neconformitate constatat se datorează unei acțiuni deliberate a agricultorului, reducerea care trebuie aplicată asupra cuantumului total prevăzut la articolul 70 alineatul (8) se stabilește, în general, la un procent de 20 % din cuantumul total respectiv.
Cu toate acestea, pe baza rezultatelor evaluării prezentate de autoritatea de control competentă în partea de evaluare a raportului de control, în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) litera (c), agenția de plăți poate decide să reducă procentul în cauză până la maximum 15 % sau, după caz, să îl mărească până la 100 % din cuantumul total respectiv.”
11.
Regulamentul nr. 1122/2009 a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (UE) nr. 640/2014 ( 7 ), cu efect de la 1 ianuarie 2015 ( 8 ). Regulamentul nr. 1122/2009 rămâne însă aplicabil ratione temporis faptelor din litigiul principal, petrecute în anul 2011 ( 9 ).
III. Litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții
12.
În cursul anului 2011, inspectorii Algemene Inspectiedienst (Serviciul General de Inspecție, Țările de Jos) a constatat în 10 rânduri că M.N.F.M. Nooren (denumit în continuare „domnul Nooren”), un crescător de vite de lapte și de vite pentru carne, nu a respectat mai multe norme de ecocondiționalitate privind bunăstarea animalelor ( 10 ). Pe baza acestor constatări, domnului Nooren i‑a fost aplicată o reducere a cuantumului total al plăților directe pentru anul 2011 ( 11 ).
13.
Prin decizia din 18 septembrie 2014, secretarul de stat pentru afaceri economice a stabilit ca reducerea aplicată să fie de 55 % ( 12 ). Această reducere era compusă, pe de o parte, dintr‑o reducere de 15 %, ca urmare a mai multe cazuri de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, pe de altă parte, dintr‑o reducere de 40 % ca urmare a mai multe cazuri de neconformitate intenționată. În legătură cu reducerea de 40 %, secretarul de stat pentru afaceri economice a considerat că, date fiind circumstanțele agravante, era necesară multiplicarea cu doi a reducerii de 20 % aplicabile în mod normal neconformității intenționate ( 13 ).
14.
Succesorii în drepturi ai domnului Nooren, M.N.J.P.W. Nooren și J.M.F.D.C. Nooren, au formulat o acțiune la College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică), în special împotriva deciziei din 18 septembrie 2014 a secretarului de stat pentru afaceri economice ( 14 ).
15.
În susținerea acțiunii, succesorii în drepturi ai domnului Nooren invocă în special faptul că, în temeiul articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009, cazurile de neconformitate constatate trebuie considerate un singur caz de neconformitate. Ar fi vorba, în speță, numai de cazuri de neconformitate repetate în același domeniu supus ecocondiționalității. Nu s‑ar putea aplica, așadar, adunarea procentajelor de reducere în cadrul articolului 71 alineatul (6) din respectivul regulament. Reducerea nu poate, așadar, să depășească 15 %.
16.
Instanța de trimitere consideră că secretarul de stat pentru afaceri economice a stabilit în mod întemeiat, pe de o parte, reducerea de 15 % pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, pe de altă parte, reducerea de 40 % pentru cazurile de neconformitate intenționată. Această instanță are totuși îndoieli cu privire la aspectul dacă, în temeiul articolelor 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009, respectivele reduceri pot fi adunate, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal.
17.
În această privință, instanța de trimitere consideră că interpretarea propusă de secretarul de stat pentru afaceri economice conform căreia o asemenea adunare este posibilă constă în înlăturarea normei generale conținute în articolul 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009 (mai multe cazuri de neconformitate în același domeniu de ecocondiționalitate sunt considerate un singur caz de neconformitate pentru calculul reducerii) prin regula specifică prevăzută la articolul 71 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009 (în caz de neconformitate repetat cu un alt caz de neconformitate sau cu un alt caz de neconformitate repetat, procentele de reducere care rezultă se adună). În plus, conform aceleiași instanțe, secretarul de stat pentru afaceri economice pare, prin această interpretare, să ignore faptul că articolul 71 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009 nu este aplicabil atunci când o normă de ecocondiționalitate în sine este încălcată în mod intenționat. Regulile de calcul pentru cazurile de neconformitate intenționată sunt reglementate la articolul 72 din Regulamentul nr. 1122/2009. Această prevedere nu ar conține totuși reguli în cazul constatării concomitente de cazuri de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, pe de o parte, și cazurile de neconformitate intenționată, pe de altă parte. Respectivele dispoziții nu ar permite să se determine în mod clar dacă reducerile vizate pot fi adunate și, dacă este cazul, în ce mod, nici dacă secretarul de stat pentru afaceri economice a stabilit în mod întemeiat o reducere totală de 55 %.
18.
În acest context, College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări:
„1)
Legiuitorul Uniunii a prevăzut la articolele 70, 71 și 72 din [Regulamentul nr. 1122/2009], posibilitatea, într‑un caz precum cel din speță, în care există mai multe cazuri de neconformitate în același domeniu de ecocondiționalitate, de a aduna reducerile ajutoarelor rezultate din cazuri de neconformitate în materie de ecocondiționalitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, pe de o parte, și din cazuri de neconformitate deliberată în materie de ecocondiționalitate, pe de altă parte?
2)
În cazul unui răspuns afirmativ, care dispoziție constituie un temei juridic pentru o asemenea adunare și ce regulă de calcul se aplică în cazul acesteia?
3)
În cazul unui răspuns negativ, există altă dispoziție de dreptul Uniunii care să constituie un temei pentru această adunare?”
19.
Observații scrise au fost depuse de guvernul neerlandez și de Comisia Europeană. Fiecare parte a fost reprezentată în ședința din 7 noiembrie 2017.
IV. Analiză
A. Observații introductive
20.
Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări preliminare, pe care propunem Curții să le examineze împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care sunt constatate mai multe cazuri de neconformitate din același domeniu, articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 permit adunarea, pe de o parte, a reducerilor aplicabile pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, de altă parte, a reducerilor și a excluderilor aplicabile pentru cazurile de neconformitate intenționată. În cazul unui răspuns negativ, instanța solicită să se stabilească, prin intermediul celei de a treia întrebări preliminare, dacă există un alt temei juridic în dreptul Uniunii care permite o asemenea adunare.
21.
Înainte de a intra în analiza acestor întrebări, considerăm util să expunem pe scurt caracteristicile principale ale regimului de reduceri și de excludere în cazul nerespectării normelor de ecocondiționalitate stabilite prin Regulamentele nr. 73/2009 și nr. 1122/2009 (secțiunea B).
22.
În continuare, vom analiza întrebările preliminare. În această privință, vom expune motivele pentru care considerăm că articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 coroborate cu articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie să fie interpretate în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, se impune să se adune, pe de o parte, reducerile aplicabile pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, pe de altă parte, reducerile și excluderile aplicabile pentru cazurile de neconformitate intenționată (secțiunea C).
B. Cu privire la caracteristicile principale ale regimului de reduceri și de excluderi în caz de nerespectare a normelor de ecocondiționalitate, astfel cum este stabilit prin Regulamentele nr. 73/2009 și nr. 1122/2009
23.
În contextul sistemului de „ecocondiționalitate”, care face parte integrantă din sprijinul Uniunii acordat în cadrul plăților directe, agricultorii care nu respectă anumite cerințe legale (denumite „norme de ecocondiționalitate”) fac obiectul reducerii sau al excluderii de la ajutorul direct ( 15 ). Acest regim de reduceri și de excluderi vizează încurajarea agricultorilor să respecte legislația Uniunii care există în diferite domenii de ecocondiționalitate în vederea integrării în politica agricolă comună (PAC) a normelor privind printre altele bunăstarea animalelor ( 16 ).
24.
Articolul 23 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 73/2009 prevede o reducere a valorii totale a plăților directe acordate sau care trebuie acordate unui agricultor care a formulat o cerere de ajutor în cazul în care cerințele legale în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate în cursul anului calendaristic pentru care a fost formulată cererea de ajutor ( 17 ). Reducerile și excluderile sunt aplicate în conformitate cu normele detaliate prevăzute la articolul 24 din regulamentul menționat și la articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009, acestea din urmă prevăzând cerințe legale mai detaliate privind reducerile și excluderile ( 18 ).
25.
Articolul 24 din Regulamentul nr. 73/2009 și articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 stabilesc o distincție între sancțiunile aplicabile, pe de o parte, în caz de neglijență, pe de altă parte, în caz de neconformitate deliberată ( 19 ). Astfel, în temeiul respectivelor dispoziții, cele două tipuri de încălcări declanșează sancțiuni distincte.
26.
În ceea ce privește, în primul rând, reducerile aplicabile în caz de neglijență (nerepetată), articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 prevede un plafon de 5 %. Articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009 precizează că reducerea aplicabilă în caz de neglijență reprezintă, ca regulă generală, 3 %, dar poate fi diminuat la 1 % și majorat la 5 % ( 20 ).
27.
În ceea ce privește, în particular, cazurile de neglijență repetate, articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 fixează plafonul de reducere la 15 %. Pentru aceste cazuri, articolul 71 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1122/2009 prevede o regulă de calcul care constă în esență în triplarea procentului stabilit anterior, conform articolului 71 alineatul (1) din respectivul regulament, regulă care vizează prima repetare. Pentru fiecare repetare ulterioară, se înmulțește de fiecare dată cu trei procentajul calculat pentru repetarea precedentă, până când se atinge plafonul de 15 % ( 21 ).
28.
În ceea ce privește, în al doilea rând, reducerile aplicabile în caz de nerespectare deliberată, articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 73/2009 prevede că reducerea nu trebuie să fie mai mică de 20 % și poate ajunge până la excluderea totală (adică o reducere de 100 %) din una sau mai multe scheme de ajutoare și se poate aplica pentru unul sau mai mulți ani calendaristici. Articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009 precizează că procentajul de reducere este de 15 %-100 %, reducerea fiind fixată, ca regulă generală, la 20 % ( 22 ).
29.
În sfârșit, articolul 24 alineatul (4) din Regulamentul nr. 73/2009 prevede un plafon conform căruia, în oricare dintre situații, valoarea totală a reducerilor și a excluderilor pentru un an calendaristic nu trebuie să depășească valoarea totală a plăților directe acordate sau care trebuie acordate.
30.
Rezultă din cele de mai sus că reducerile și excluderile care trebuie aplicate în caz de nerespectare a normelor de ecocondiționalitate sunt reglementate atât de articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009, cât și de articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009, primele dispoziții stabilind principii și criterii generale, în timp ce dispozițiile din urmă fixează norme mai detaliate. Pe această bază, considerăm, ca și guvernul neerlandez, că pentru a răspunde întrebărilor adresate de către instanța de trimitere este necesar să se țină cont atât de articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009, cât și de articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 ( 23 ).
C. Cu privire la prima și la a doua întrebare preliminară
31.
Este necesar să amintim, mai întâi, că în speță instanța de trimitere a constatat că secretarul de stat pentru afaceri economice a stabilit în mod întemeiat, pe de o parte, reducerea de 15 % pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, pe de altă parte, reducerea de 40 % pentru cazurile de neconformitate intenționată ( 24 ).
32.
Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări preliminare, pe care propunem Curții să le analizeze împreună, această instanță solicită în esență să se stabilească dacă reducerile menționate de 15 % și de 40 % pot fi adunate, astfel încât agricultorului respectiv să i se aplice o reducere de 55 % în total.
33.
În mod identic cu guvernul neerlandez și cu Comisia, suntem de părere că la această întrebare se impune un răspuns afirmativ. Astfel, considerăm că articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 coroborate cu articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie să fie interpretate în sensul că, într‑o situație precum cea din litigiul principal, în care se constată mai multe cazuri de neconformitate care aparțin aceluiași domeniu, se impune să se adune, pe de o parte, reducerile aplicabile pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, pe de altă parte, cele aplicabile pentru cazurile de neconformitate intenționată.
34.
În această privință, ne bazăm pe observațiile următoare.
35.
În primul rând, astfel cum am expus deja în prezentele concluzii, articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009 prevede o reducere a valorii totale a plăților directe acordate sau care trebuie acordate atunci când normele de ecocondiționalitate nu sunt respectate. În această privință, articolul 24 din Regulamentul nr. 73/2009 și articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 stabilesc o distincție între, pe de parte, cazurile de neglijență și, pe de altă parte, cazurile de nerespectare deliberată, prevăzând sancțiuni distincte pentru cele două tipuri de încălcări ( 25 ).
36.
Prin urmare, în opinia noastră, într‑o situație în care se constată atât cazuri de neconformitate datorate neglijenței, cât și cazuri de neconformitate intenționată, este necesar să se stabilească separat, pe de o parte, reducerile care trebuie aplicate pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței [calculate conform articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 și articolului 71 din Regulamentul nr. 1122/2009] și, pe de altă parte, reducerile și excluderile care trebuie aplicate pentru cazurile de neconformitate intenționată [calculate conform articolului 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 73/2009 și articolului 72 din Regulamentul nr. 1122/2009]. Numai o asemenea abordare permite respectarea normelor detaliate specifice fiecărui sistem de sancțiuni, în ceea ce privește mai ales procentajele de reducere și plafoanele de aplicat pentru aceste două tipuri de încălcări ( 26 ).
37.
În continuare, reducerile și excluderile astfel stabilite trebuie să fie adunate până la plafonul de 100 %, prevăzut la articolul 24 alineatul (4) din Regulamentul nr. 73/2009. Obligația de a efectua o astfel de adunare este, în opinia noastră, inerentă regimului de reduceri și de excluderi stabilit prin articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 și prin articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009. Într‑adevăr, respectivele dispoziții ar fi lipsite de efectul util dacă reducerile calculate pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței ar fi, într‑un fel, „absorbite” de cele calculate pentru cazurile de neconformitate intenționată (sau viceversa). În plus, este necesar să se constate că, în lipsa unei astfel de adunări, plafonul prevăzut la articolul 24 alineatul (4) din Regulamentul nr. 73/2009 ar fi complet lipsit de relevanță ( 27 ). Apreciem astfel că am răspuns la întrebarea privind temeiul juridic al acestei adunări, formulată de instanța de trimitere prin cea de a doua întrebare preliminară ( 28 ).
38.
În al doilea rând, este necesar să constatăm că niciuna dintre dispozițiile Regulamentelor nr. 73/2009 și nr. 1122/2009 nu permite derogarea de la acest principiu al adunării într‑o situație ca cea în discuție în litigiul principal, unde sunt constatate mai multe cazuri de neconformitate din același domeniu, dintre care unele sunt datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și altele reprezintă cazuri de neconformitate intenționată. În mod special, regulile prevăzute la articolul 70 alineatul (6) și la articolul 71 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009, care sunt invocate de succesorii în drepturi ai domnului Nooren ( 29 ), nu justifică derogarea de la principiul adunării, pe de o parte, a reducerilor aplicate pentru cazurile de neglijență și, pe de altă parte, a reducerilor și a excluderilor aplicate pentru cazurile de neconformitate intenționată.
39.
În ceea ce privește, în primul rând, articolul 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009, este necesar să se constate că această dispoziție prevede că, în cazul în care s‑au constatat mai multe cazuri de neconformitate cu privire la diverse acte sau standarde care aparțin aceluiași domeniu de ecocondiționalitate, pentru calculul reducerii conform articolului 71 alineatul (1) și articolului 72 alineatul (1), respectivele cazuri trebuie considerate un singur caz de neconformitate ( 30 ).
40.
În opinia noastră, această dispoziție prevede „gruparea” încălcărilor în scopul calculării sancțiunilor respective, pe de o parte, pentru cazurile de neglijență, conform articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009, și, pe de altă parte, pentru cazurile de neconformitate intenționată, conform articolului 72 alineatul (1) din respectivul regulament. Cu alte cuvinte, considerăm că respectiva dispoziție impune ca toate cazurile de neglijență să fie considerate un singur caz de neglijență și ca toate cazurile de neconformitate intenționată să fie considerate un singur caz de neconformitate intenționată, în procesul de stabilire a sancțiunilor aplicabile ( 31 ).
41.
În schimb, nimic din textul articolului 70 alineatul (6) din regulamentul menționat nu indică, în opinia noastră, că este cazul să se aplice o sancțiune unică pentru toate cazurile de neconformitate constatate independent de natura lor, cum par să sugereze succesorii în drepturi ai domnului Nooren ( 32 ). O asemenea interpretare nu ar fi, de altfel, conformă cu distincția operată la articolul 24 din Regulamentul nr. 73/2009 și la articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009, între sancțiunile aplicabile în caz de neglijență și cele aplicabile în caz de nerespectare deliberată. Amintim în acest context că, în conformitate cu o jurisprudență constantă a Curții, un regulament de aplicare trebuie să facă obiectul, pe cât posibil, al unei interpretări conforme cu regulamentul de bază ( 33 ).
42.
În plus, trebuie să se constate că articolul 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009 nu se aplică cazurilor de neglijență repetate. Într‑adevăr, textul acestei dispoziții face trimitere numai la articolul 71 alineatul (1) și la articolul 72 alineatul (1) din respectivul regulament, care privesc, respectiv, reducerile aplicabile în cazuri de neglijență nerepetată și reducerile aplicabile în cazurile de neconformitate intenționată. În schimb, respectiva dispoziție nu face nicio referire la articolul 71 alineatul (5) din același regulament, referitor la cazurile de neglijență repetate. Rezultă că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, articolul 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009 nu este aplicabil cazurilor de neglijență repetate. Reducerea ce urmează să fie aplicată pentru aceste cazuri trebuie, în orice situație, să fie determinată în mod separat.
43.
În ceea ce privește, în al doilea rând, articolul 71 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009, trebuie să se constate că, astfel cum rezultă din titlul său, respectivul articol 71 nu privește decât cazurile de neglijență, iar alineatul (6) al acestuia privește situația specifică în care o neconformitate repetată este stabilită în paralel cu o altă neconformitate, repetată sau nerepetată. Rezultă că această dispoziție nu este aplicabilă cazurilor de neconformitate intenționată și că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, respectiva dispoziție nu ar putea, așadar, avea niciun impact asupra reducerilor și excluderilor care trebuie aplicate pentru cazurile de neconformitate intenționată constatate.
44.
Din cele de mai sus rezultă că nici articolul 70 alineatul (6), nici articolul 71 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009, nici coroborarea celor două dispoziții nu ar putea justifica stabilirea unei sancțiuni unice plafonate la 15 %, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, astfel cum susțin succesorii în drept ai domnului Nooren ( 34 ).
45.
O asemenea interpretare ar fi, de altfel, ilogică. Aceasta ar avea, într‑adevăr, drept consecință că reducerea care trebuie aplicată într‑o situație în care sunt constatate mai multe cazuri de neconformitate datorate neglijenței și mai multe cazuri de neconformitate intenționată ar fi inferioară reducerii care trebuie aplicată pentru un singur caz de neconformitate intenționată, care este, în mod general, de 20 %, conform articolului 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009. Un asemenea rezultat ar fi, în plus, ireconciliabil cu obiectivul urmărit de regimul de reduceri și de excluderi stabilit prin articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 și prin articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009, care urmăresc încurajarea agricultorilor să respecte legislația Uniunii în vigoare în diferitele domenii ale ecocondiționalității ( 35 ).
46.
Într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, aplicarea articolelor 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 și a articolelor 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 conduce, în opinia noastră, la reducerile și excluderile următoare.
47.
În primul rând, este necesar să fie grupate, conform articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009, pe de o parte, toate cazurile de neglijență nerepetate și, pe de altă parte, toate cazurile de neconformitate intenționată și să se stabilească, separat pentru cele două grupe de încălcări, reducerea sau excluderea care trebuie aplicată conform articolului 71 alineatul (1) (pentru cazurile de neglijență nerepetate) și conform articolului 72 alineatul (1) (pentru cazurile de neconformitate intenționată) din respectivul regulament. În al doilea rând, trebuie să se stabilească reducerile aplicabile cazurilor de neglijență repetate, conform articolului 71 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1122/2009. În al treilea rând, în aplicarea articolului 71 alineatul (6) din regulamentul menționat, trebuie să se adune procentajele de reducere stabilite, pe de o parte, pentru cazurile de neglijență nerepetate și, pe de altă parte, pentru cazurile de neglijență repetate până la plafonul de 15 % prevăzut în această dispoziție. În sfârșit, trebuie să se adune, pe de o parte, reducerea astfel stabilită pentru cazurile de neglijență, nerepetate și repetate, și, pe de altă parte, reducerea (sau excluderea) stabilită pentru cazurile de neconformitate intenționată. Conform articolului 24 alineatul (4) din Regulamentul nr. 73/2009, valoarea totală a reducerilor și a excluderilor pentru un an calendaristic nu trebuie să depășească plafonul de 100 % al valorii totale a plăților directe acordate sau care trebuie acordate. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă, în speță, aceste norme detaliate au fost respectate la stabilirea reducerii de 55 %.
48.
În loc de concluzie, credem că este utilă formularea câtorva observații privind răspunsul propus de Comisie la întrebările preliminare. Aceasta propune oferirea unui răspuns global la aceste întrebări potrivit căruia articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 nu se opun ca autoritățile naționale competente să țină cont, într‑o situație de cumul a unuia sau mai multor cazuri de neconformitate intenționată în sensul articolului 72 alineatul (1) din regulamentul menționat, și de existența altor cazuri de neconformitate datorată neglijenței, repetate sau nerepetate, și ca acestea să aplice, în limitele acestei dispoziții, o singură reducere globală, ținând cont, pentru o cotă stabilită din nivelul global al reducerii, și de existența acestor alte cazuri de neconformitate datorată neglijenței.
49.
În alți termeni, Comisia apreciază că, întrucât articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009 prevede o reducere de până la 100 % pentru cazurile de neconformitate intenționată, autoritățile naționale competente pot, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care sunt constatate atât cazuri de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, cât și cazuri de neconformitate intenționată, să stabilească o reducere globală, în temeiul dispoziției menționate, care ține cont nu numai de cazurile de neconformitate intenționată, ci și de cazurile de neconformitate datorate neglijenței.
50.
Abordarea propusă de Comisie nu ne‑a convins, pentru motivele următoare.
51.
În primul rând, o astfel de abordare nu ar fi, în opinia noastră, conformă cu formularea articolului 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009, potrivit căreia această dispoziție nu vizează cazurile de neconformitate intenționată. Aceasta nu ar respecta, în plus, distincția reflectată la articolul 24 din Regulamentul nr. 73/2009 și la articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 între, pe de o parte, reducerile care trebuie aplicate în caz de neglijență și, pe de altă parte, reducerile și excluderile care trebuie aplicate în cazul nerespectării deliberate ( 36 ).
52.
În al doilea rând, considerăm că abordarea Comisiei ar pune probleme de securitate juridică pentru părțile interesate, lăsând o prea mare marjă de apreciere autorităților naționale cu privire la stabilirea „reducerii globale” care trebuie aplicată într‑o situație precum cea din litigiul principal. Astfel, dacă această abordare ar fi adoptată, ar fi practic imposibil pentru părțile interesate să prevadă sancțiunea care le‑ar fi aplicată într‑o astfel de situație ( 37 ). În această privință, trebuie să se ia în considerare faptul că articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 vizează stabilirea de norme detaliate privind reducerile și excluderile care trebuie aplicate în caz de nerespectare a regulilor privind ecocondiționalitatea ( 38 ). Or, abordarea propusă de Comisie ar avea ca efect inutilitatea acestor norme, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, prin aceea că ele ar fi, în realitate, „absorbite” de regula prevăzută la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009.
53.
În concluzie, propunem Curții să constate că articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 coroborate cu articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie să fie interpretate în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care se constată mai multe cazuri de neconformitate care aparțin aceluiași domeniu, trebuie să se adune, pe de o parte, reducerile aplicabile pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, stabilite conform articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 și conform articolului 71 din Regulamentul nr. 1122/2009, și, pe de altă parte, reducerile aplicabile pentru cazurile de neconformitate intenționată, stabilite conform articolului 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 73/2009 și conform articolului 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009. Conform articolului 24 alineatul (4) din Regulamentul nr. 73/2009, valoarea totală a reducerilor și a excluderilor pentru un an calendaristic nu trebuie să depășească plafonul de 100 % al valorii totale a plăților directe acordate sau care trebuie acordate.
54.
Având în vedere acest răspuns, nu este necesar să se răspundă la cea de a treia întrebare preliminară.
V. Concluzie
55.
Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare formulate de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos) după cum urmează:
„Articolele 70-72 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol coroborate cu articolele 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 trebuie interpretate în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care se constată mai multe cazuri de neconformitate care aparțin aceluiași domeniu, trebuie să se adune, pe de o parte, reducerile aplicabile pentru cazurile de neconformitate datorate neglijenței, repetate și nerepetate, și, pe de altă parte, cele aplicabile pentru cazurile de neconformitate intenționată. Conform articolului 24 alineatul (4) din Regulamentul nr. 73/2009, valoarea totală a reducerilor și a excluderilor pentru un an calendaristic nu trebuie să depășească plafonul de 100 % al valorii totale a plăților directe acordate sau care trebuie acordate.”
( 1 ) Limba originală: franceza.
( 2 ) Regulamentul Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO 2009, L 316, p. 65).
( 3 ) Regulamentul Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).
( 4 ) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608). Trebuie remarcat faptul că normele privind ecocondiționalitatea sunt în prezent prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549).
( 5 ) A se vedea articolul 72 alineatul (2) și articolul 74 din Regulamentul nr. 1307/2013.
( 6 ) A se vedea punctul 12 din prezentele concluzii.
( 7 ) Regulamentul delegat al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO 2014, L 181, p. 48).
( 8 ) A se vedea articolul 43 din Regulamentul delegat nr. 640/2014.
( 9 ) A se vedea punctul 12 din prezentele concluzii.
( 10 ) Rezultă din decizia de trimitere că încălcările constatate vizau, mai ales, obligația de a acorda vițeilor îngrijiri corespunzătoare, de a oferi vițeilor apă proaspătă corespunzătoare și suficientă, de a proteja animalele crescute în exterior împotriva condițiilor meteorologice nefavorabile, a animalelor de pradă și a riscurilor pentru sănătate, de a oferi animalelor o alimentație corespunzătoare și sănătoasă în cantități suficiente, de a se conforma dimensiunilor minime ale boxelor individuale pentru viței, de a izola în încăperi adecvate animalele bolnave sau rănite și de a acorda îngrijiri imediate în mod corespunzător animalelor care par bolnave sau rănite sau de a consulta un veterinar.
( 11 ) În privința termenilor „plată directă”, a se vedea articolul 2 litera (d) din Regulamentul nr. 73/2009.
( 12 ) Din decizia de trimitere rezultă că reducerea fusese inițial stabilită la 15 %. Apoi, aceasta a fost recalculată, prima oară la 65 %, a doua oară la 100 % și, în sfârșit, la 55 % prin decizia din 18 septembrie 2014.
( 13 ) În această privință, din decizia de trimitere reiese că s‑a constatat că un număr de animale au suferit inutil, că au fost rănite și că pentru unele dintre ele a fost necesară eutanasierea din cauza încălcărilor constatate. Reiese de asemenea că secretarul de stat pentru afaceri economice considerase că era vorba despre o „politică constantă și de lungă durată” a agricultorului vizat.
( 14 ) Pe lângă decizia din 18 septembrie 2014, acțiunea introdusă de succesorii în drepturi ai domnului Nooren privește în special decizia din 23 septembrie 2014 a secretarului de stat pentru afaceri economice, prin care acesta a recalculat ajutorul acordat pentru anul 2011 ținând cont de reducerea fixată prin decizia sa din 18 septembrie 2014.
( 15 ) A se vedea în acest sens considerentul (3) al Regulamentului nr. 73/2009.
( 16 ) A se vedea, în legătură cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO 2003, L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177) și cu Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei, din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (JO 2004, L 141, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 210), care au fost abrogate și înlocuite prin Regulamentul nr. 73/2009 și, respectiv, prin Regulamentul nr. 1122/2009, Hotărârea din 11 martie 2008, Jager (C‑420/06, EU:C:2008:152, punctul 71), și Hotărârea din 27 februarie 2014, van der Ham și van der Ham‑Reijersen van Buuren (C‑396/12, EU:C:2014:98, punctul 52). A se vedea în plus în acest sens, în legătură cu Regulamentul nr. 73/2009, Hotărârea din 13 decembrie 2012, Maatschap L.A. en D.A.B. Langestraat en P. Langestraat‑Troost (C‑11/12, EU:C:2012:808, punctele 35 și 40).
( 17 ) A se vedea Hotărârea din 13 decembrie 2012, Maatschap L.A. en D.A.B. Langestraat en P. Langestraat‑Troost (C‑11/12, EU:C:2012:808, punctul 22). A se vedea în plus articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009, în temeiul căruia orice agricultor care primește plăți directe trebuie să respecte cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II la regulamentul menționat și bunele condiții agricole și de mediu menționate la articolul 6 din regulamentul menționat. Potrivit articolului 5 din același regulament, cerințele de reglementare în materie de gestionare sunt stabilite în legislația comunitară, printre altele pentru domeniul bunăstării animalelor.
( 18 ) În temeiul articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009, normele detaliate privind reducerile și excluderile se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009. În acest context, se ține seama de gravitatea, de amploarea, de persistența și de repetarea nerespectării constatate, precum și de criteriile stabilite la alineatele (2), (3) și (4) ale articolului 24 menționat. Articolul 141 alineatul (2) menționat trimite la articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO 1999, L 184, p. 23, Ediție specială, 01/vol. 2 p. 159).
( 19 ) Dorim să subliniem faptul că articolele 23 și 24 din Regulamentul nr. 73/2009 folosesc termenul „nerespectare”, în timp ce articolele 70-72 din Regulamentul nr. 1122/2009 utilizează termenul „neconformitate”. În plus, în timp ce articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 73/2009 menționează cazuri de „nerespectare deliberată”, articolul 72 din Regulamentul nr. 1122/2009 utilizează expresia „neconformitate intenționată”. Aceste divergențe lingvistice nu ar putea totuși, în opinia noastră, să implice o diferență de semnificație între termenii utilizați.
( 20 ) În temeiul articolului 71 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1122/2009, agenția de plăți poate decide în cazurile menționate la articolul 54 alineatul (1) litera (c) al doilea paragraf să nu impună nicio reducere.
( 21 ) Respectivul articol 71 alineatul (5) al treilea paragraf precizează în plus că, după atingerea plafonului de 15 %, agricultorul este informat că, în eventualitatea unei noi constatări a aceleiași neconformități, se va considera că a acționat deliberat în sensul articolului 72 din Regulamentul nr. 1122/2009. În ceea ce privește noțiunea „neconformitate repetată”, a se vedea articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009.
( 22 ) În ceea ce privește noțiunea „nerespectare deliberată” în sensul articolului 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 [corespunzător articolului 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009], a se vedea Hotărârea din 27 februarie 2014, van der Ham și van der Ham‑Reijersen van Buuren (C‑396/12, EU:C:2014:98, punctele 27-37).
( 23 ) Conform jurisprudenței Curții, chiar dacă pe plan formal instanța de trimitere și‑a limitat întrebările la interpretarea anumitor prevederi ale dreptului Uniunii, o asemenea împrejurare nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă instanța respectivă s‑a referit sau nu s‑a referit la aceste elemente în enunțul întrebărilor sale. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională, mai ales din motivarea deciziei de trimitere, elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului. A se vedea Hotărârea din 19 octombrie 2017, Otero Ramos (C‑531/15, EU:C:2017:789, punctul 40).
( 24 ) A se vedea punctul 16 din prezentele concluzii.
( 25 ) A se vedea punctele 24-28 din prezentele concluzii.
( 26 ) A se vedea punctele 26-28 din prezentele concluzii.
( 27 ) În ceea ce privește articolul 24 alineatul (4) din Regulamentul nr. 73/2009, a se vedea punctul 29 din prezentele concluzii.
( 28 ) A se vedea punctul 18 din prezentele concluzii.
( 29 ) A se vedea punctul 15 din prezentele concluzii. Din preocuparea pentru o abordare exhaustivă, adăugăm că articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1122/2009 nu este aplicabil unei situații precum cea în discuție în litigiul principal. Practic, după cum constată și instanța de trimitere, această dispoziție privește numai situația în care au fost constatate mai multe cazuri de neconformitate din domenii diferite supuse ecocondiționalității, ceea ce nu este cazul în această speță.
( 30 ) Regulamentul nr. 796/2004, care a precedat Regulamentul nr. 1122/2009, conținea o dispoziție aproape identică cu articolul 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009, care privea însă numai reducerile aplicabile în caz de neglijență [articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004]. Nu este clar de ce această dispoziție a fost deplasată, în Regulamentul nr. 1122/2009, la articolul privind „Principii generale și definiție” [articolul 70 alineatul (6) din regulamentul menționat] cu efectul că domeniul său de aplicare a fost extins la cazurile de neconformitate intenționată.
( 31 ) A se vedea în acest sens considerentul (4) al Regulamentului (CE) nr. 2184/2005 al Comisiei din 23 decembrie 2005 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 796/2004 și (CE) nr. 1973/2004 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (JO 2005, L 347, p. 61, Ediție specială, 03/vol. 68, p. 140), de unde reiese că, „[î]n conformitate cu articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 [care corespunde articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1122/2009], nerespectarea diferitor obligații în materie de ecocondiționalitate aparținând aceluiași domeniu care are ca obiect ecocondiționalitatea în sensul articolului 2 punctul 31 din respectivul regulament trebuie considerată ca un singur caz de neconformitate la stabilirea sancțiunilor respective” (sublinierea noastră).
( 32 ) A se vedea punctul 15 din prezentele concluzii.
( 33 ) A se vedea Hotărârea din 14 mai 2009, Internationaal Verhuis- en Transportbedrijf Jan de Lely (C‑161/08, EU:C:2009:308, punctul 38 și jurisprudența citată). O asemenea interpretare ar ridica, în plus, problema de a cunoaște conform cărei reguli se poate calcula „sancțiunea unică” [conform articolului 71 alineatul (1) sau conform articolului 72 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009]. Tăcerea regulamentului cu privire la această problemă consolidează ideea că legiuitorul Uniunii nu a urmărit ca o sancțiune unică să fie stabilită în situația în care sunt constatate atât cazuri de neconformitate datorate neglijenței, cât și cazuri de neconformitate intenționată.
( 34 ) A se vedea punctul 15 din prezentele concluzii.
( 35 ) A se vedea punctul 23 din prezentele concluzii. Amintim că, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009, la stabilirea normelor detaliate privind reducerile și excluderile se ține seama mai ales de gravitatea, de amploarea, de persistența și de repetarea nerespectării constatate. A se vedea nota de subsol 18 din prezentele concluzii. A se vedea în plus considerentul (75) al Regulamentului nr. 1122/2009, în care se face referire la principiul proporționalității.
( 36 ) Cu privire la această distincție, a se vedea punctele 25-28 și 35-37 din prezentele concluzii.
( 37 ) Potrivit jurisprudenței Curții, principiul securității juridice impune, mai ales, ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în privința efectelor lor, în special în cazul în care pot avea consecințe nefavorabile asupra particularilor. A se vedea Hotărârea din 18 decembrie 2008, Altun (C‑337/07, EU:C:2008:744, punctul 60).
( 38 ) A se vedea articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009. A se vedea și punctul 24 și nota de subsol 18 din prezentele concluzii.