14.3.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 98/22
Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de A Coruña (Spania) la 4 ianuarie 2016 – Abanca Corporación Bancaria S.A./María Isabel Vázquez Rosende
(Cauza C-1/16)
(2016/C 098/29)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Audiencia Provincial de A Coruña
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Abanca Corporación Bancaria S.A.
Pârâtă: María Isabel Vázquez Rosende
Întrebările preliminare
1)
Articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) pot fi interpretate în sensul că obligația de restituire rezultată din decizia de constatare a nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze-prag incluse într-un contract de credit nu produce efecte retroactive de la momentul încheierii contractului, ci de la o dată ulterioară?
2)
Criteriul bunei-credințe a celor interesați, care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă din decizia de constatare a nulității, ca urmare a caracterului său abuziv, a unei clauze-prag, reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii, care trebuie interpretată în mod uniform de toate statele membre?
3)
În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii trebuie avute în vedere pentru a determina existența bunei-credințe a celor interesați?
4)
În orice caz, interpretarea noțiunii „buna-credință a celor interesați” în sensul că poate exista bună-credință în ceea ce privește comportamentul unui profesionist care, la întocmirea contractului, a cauzat lipsa de transparență care a determinat caracterul abuziv al clauzei, este conformă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993?
5)
În orice caz, interpretarea noțiunii „buna-credință a celor interesați” în sensul că poate exista bună-credință în ceea ce privește comportamentul unui profesionist care, la întocmirea contractului, a cauzat lipsa de transparență care a determinat caracterul abuziv al clauzei, este conformă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993?
6)
Riscul unor consecințe grave, care servește drept temei pentru limitarea efectului retroactiv ce rezultă dintr-o clauză abuzivă, reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie interpretată în mod uniform de toate statele membre?
7)
În cazul unui răspuns afirmativ, ce criterii trebuie luate în considerare?
8)
În orice caz, evaluarea riscului unor consecințe grave luându-se în considerare doar acel risc care se poate produce pentru profesionist este conformă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 2013 sau trebuie avut în vedere și prejudiciul ocazionat consumatorilor ca urmare a nerestituirii integrale a sumelor plătite în temeiul clauzei-prag?
(1) JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.
Full & Egal Universal Law Academy