30.5.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 191/4
Recurs introdus la 29 ianuarie 2016 de domnul Carsten René Beul împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a noua) din 23 noiembrie 2015 în cauza T-640/14, Beul/Parlamentul și Consiliul
(Cauza C-53/16 P)
(2016/C 191/07)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Carsten René Beul (reprezentanți: H.-M. Pott și T. Eckhold, avocați)
Celelalte părți din procedură: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
anularea Ordonanței Tribunalului din 23 noiembrie 2015;
—
anularea Regulamentului (UE) nr. 537/2014 atacat și, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;
—
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin acțiunea introdusă în fața Tribunalului, recurentul a solicitat anularea Regulamentului (UE) nr. 537/2014 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei.
Recurentul este expert contabil, autorizat în Germania (de asemenea, auditor statutar conform legislației Marelui Ducat al Luxemburgului și a Republicii Italiene). Acesta este autorizat să efectueze auditul statutar al entităților de interes public. În calitate de expert contabil se supune, privind întreaga sa activitate, supravegherii Camerei Experților Contabili, un organism de drept public ai cărui membri sunt experți contabili și care aleg organele acestuia.
Regulamentul atacat (denumit în continuare „regulamentul”) prevede că supravegherea auditorilor statutari privind controlul entităților de interes public va fi efectuată de o autoritate independentă, cu alte cuvinte care nu primește instrucțiuni de la stat. Un expert contabil în activitate nu poate în niciun caz să își exercite activitatea în cadrul acestei autorități, iar un fost expert contabil nu poate să își exercite activitatea în cadrul acestei autorități decât după trecerea unei perioade lungi de timp de la încetarea activității.
Recurentul consideră că noua reglementare îl dezavantajează. Acesta susține că Regulamentul este contrar dreptului Uniunii.
Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă. Acesta a considerat că recurentul nu dispune de un drept la acțiune împotriva regulamentului. Potrivit Tribunalului, recurentul nu este vizat în mod individual de regulament, întrucât acesta aparține cercului de persoane care se supun într-un mod abstract normei și nu poate invoca drepturi individuale.
Recurentul susține, în schimb, că norma îl privește în mod direct și individual. Acesta consideră, în special, că cercul destinatarilor normei este unul deschis, nu în ultimul rând pentru că între adoptarea regulamentului și intrarea în vigoare a acestuia se scurge o perioadă de timp în care un număr nedeterminat de persoane se pot adăuga cercului de profesioniști.
Recurentul susține, pe de altă parte, că este vizat nu doar în mod direct, ci și individual. Tribunalul nu a ținut cont de acest aspect. Recurentul consideră, în special, că cercul de profesioniști este determinat, în orice moment, cu privire la controlul care decurge din dreptul Uniunii. Faptul că există o perioadă de timp între adoptare și intrarea în vigoare nu poate fi hotărâtor cu privire la existența unei protecții jurisdicțională.
În plus, recurentul consideră că, dacă s-ar reține punctul de vedere potrivit căruia acesta nu ar fi vizat în mod individual, s-ar crea o lacună privind protecția jurisdicțională. Având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care protejează, de asemenea, libertatea de alegere a ocupației, și Convenția europeană a drepturilor omului, trebuie să se remedieze această lacună. Acest lucru ține de responsabilitatea și de controlul instanțelor Uniunii Europene, întrucât acestea sunt cele care au creat condițiile susceptibile apariției acestei lacune în materia protecției jurisdicționale.
(1) JO 2014, L 158, p. 77.
Full & Egal Universal Law Academy