30.5.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 191/9
Recurs introdus la 26 februarie 2016 de British Airways plc împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 16 decembrie 2015 în cauza T-48/11, British Airways/Comisia Europeană
(Cauza C-122/16 P)
(2016/C 191/11)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: British Airways plc (reprezentanți: J. Turner QC, R. O'Donoghue, barristers, A. Lyle-Smythe, solicitor)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea hotărârii Tribunalului în măsura în care limitează întinderea anulării deciziei atacate a Comisiei Europene la cererea formulată de British Airways în acțiunea sa în anulare inițială;
—
anularea primului paragraf din dispozitivul hotărârii Tribunalului;
—
anularea în întregime a deciziei atacate a Comisiei Europene;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin prezentul recurs, British Airways plc solicită Curții anularea în parte a Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2015 în cauza T-48/11, British Airways/Comisia Europeană. Această hotărâre a anulat în parte Decizia C(2010) 7694 final a Comisiei din 9 noiembrie 2010 în cazul COMP/39258 – Airfreight în măsura în care privește British Airways.
În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.
1.
În cadrul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept aplicând noțiunea de ultra petita pentru a reduce acțiunile sale, chiar atunci când Tribunalul însuși a apreciat că existau erori fundamentale de politică publică care viciau decizia Comisiei Europene în întregime. Invocând din proprie inițiativă o problemă de politică publică și pronunțându-se în acest temei asupra cauzei examinate, Tribunalul nu s-a pronunțat ultra petita, ci a săvârșit o eroare de drept apreciind că era restricționat de principiul ultra petita la pronunțarea asupra consecințelor deciziei sale în partea dispozitivă a hotărârii.
2.
În cadrul celui de al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, recurenta susține că, chiar în ipoteza în care se aplică ultra petita, Tribunalul ar fi trebuit să considere că era totuși liber – și chiar obligat – să anuleze în întregime decizia atacată pentru a da un efect concluziilor sale potrivit cărora exista o eroare în decizia atacată care contravenea normelor superioare de drept, și anume principiilor legalității și protecției jurisdicționale efective care rezultă de la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale.
Full & Egal Universal Law Academy