16.8.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 296/18
Recurs introdus la 29 martie 2016 de Meica Ammerländische Fleischwarenfabrik Fritz Meinen GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 4 februarie 2016 în cauza T-247/14, Meica Ammerländische Fleischwarenfabrik Fritz Meinen GmbH & Co. KG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
(Cauza C-182/16 P)
(2016/C 296/23)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Meica Ammerländische Fleischwarenfabrik Fritz Meinen GmbH & Co. KG (reprezentant: S. Labesius, Rechtsanwalt)
Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Salumificio Fratelli Beretta SpA
Concluziile recurentei
—
Anularea în parte a hotărârii atacate și anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în măsura în care restul acțiunii formulate în fața Tribunalului a fost respins; cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare;
—
obligarea pârâtului și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii din fața Tribunalului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.
Motivele și principalele argumente
Recursul este întemeiat pe o încălcare a dreptului Uniunii de către Tribunal, în măsura în care Tribunalul, prin Hotărârea din 4 februarie 2016, a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului (1) privind marca comunitară, precum și articolul 296 alineatul (2) TFUE.
În esență, Tribunalul a efectuat o apreciere eronată a riscului de confuzie întemeiat pe gradul caracterului distinctiv al mărcii anterioare „MINI WINI” și pe gradul de similitudine a semnelor și a produselor cu cererea de înregistrare a mărcii comunitare „Stick MiniMINI […]”, în raport și cu rolul distinctiv independent al elementului „MiniMINI” în cadrul cererii. În plus, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că elementele inerent slabe ale unei mărci contribuie de asemenea la un risc de confuzie, ca și circumstanțele specifice ale distribuirii produselor care influențează nivelul de atenție al publicului relevant și tendința acestuia de a prescurta o marcă printr-un element slab, dar dominant vizual.
De asemenea, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât, chiar dacă un element verbal trebuie să fie considerat ca având un caracter pur descriptiv, un astfel de caracter nu se opune împrejurării ca acest element să fie perceput drept dominant în vederea evaluării similitudinii semnelor. În plus, decizia Tribunalului s-a întemeiat pe o denaturare a faptelor în ceea ce privește evaluarea elementelor dominante legată de mărimea și de poziția acestora în cadrul semnului din cererea de înregistrare a mărcii comunitare contestate. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și atunci când a apreciat că similitudinea vizuală trebuie evaluată în funcție de caracterul distinctiv al elementelor vizuale ale cererii de înregistrare a mărcii comunitare contestate. În sfârșit, hotărârea contestată nu a fost motivată corespunzător în măsura în care Tribunalul nu a furnizat o motivare privind nivelul de atenție al publicului relevant în legătură cu produsele specifice în discuție.
(1) JO L 78, p. 1.
Full & Egal Universal Law Academy