18.7.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 260/17
Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Kehl (Germania) la 7 aprilie 2016 – I
(Cauza C-195/16)
(2016/C 260/22)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Amtsgericht Kehl
Partea din procedura principală
Reclamant: I
Întrebările preliminare
1)
Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din Directiva 2006/126/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (denumită în continuare „A treia directivă privind permisele de conducere”) sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care refuză recunoașterea dreptului de a conduce dobândit într-un alt stat membru, în special dacă acest drept a fost dobândit în conformitate cu prevederile celei de A treia directive privind permisele de conducere?
2)
Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din A treia directivă privind permisele de conducere sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care refuză recunoașterea unui act de legitimare care a fost eliberat de alt stat membru titularului dreptului de a conduce dobândit în acest din urmă stat membru în conformitate cu prevederile celei de A treia directive privind permisele de conducere, chiar dacă acest stat membru a limitat valabilitatea în timp a acestui act de legitimare și doar pentru propriul teritoriu național, iar, în plus, acest act de legitimare nu îndeplinește cerințele privind modelul de permis de conducere prevăzute de cea de A treia directivă privind permisele de conducere?
3)
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din A treia directivă privind permisele de conducere sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care sancționează penal fapta de a conduce un autovehicul fără dreptul de a conduce, deși conducătorul auto a dobândit acest drept într-un alt stat membru cu respectarea prevederilor celei de A treia directive privind permisele de conducere, însă fără a putea dovedi acest lucru cu ajutorul unui act de legitimare care să corespundă modelului de permis de conducere prevăzut de cea de A treia directivă privind permisele de conducere?
4)
În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din A treia directivă privind permisele de conducere sau articolele 18, 21, 45, 49 și 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru - în care permisul de conducere se înmânează de regulă candidatului imediat după promovarea probei practice -, care sancționează contravențional fapta de a conduce un autovehicul în condițiile în care conducătorul autovehiculului, care a dobândit într-un alt stat membru dreptul de a conduce în conformitate cu cerințele celei de A treia directive privind permisele de conducere, nu are asupra lui un permis de conducere definitiv pentru a-și putea dovedi dreptul de a conduce autovehicule, deoarece, din cauza particularităților procedurale privind eliberarea permisului de conducere definitiv din acest stat membru, străine de conducătorul autovehiculului, nu i s-a eliberat un astfel de permis, având însă are asupra sa un certificat oficial privind îndeplinirea condițiilor necesare în vederea dobândirii dreptului de a conduce?
(1) JO L 403, p. 18, Ediţie specială, 07/vol. 17, p. 216.