20.6.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 222/8
Recurs introdus la 19 aprilie 2016 de GFKL Financial Services GmbH, fostă GFKL Financial Services AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-620/11, GFKL Financial Services AG/Comisia Europeană
(Cauza C-219/16 P)
(2016/C 222/10)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: GFKL Financial Services GmbH, fostă GFKL Financial Services AG (reprezentanți: Dr. M Schweda, J. Eggers, Dr. M. Knebelsberger, Dr. F. Loose, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania
Concluziile recurentei
Recurenta solicită:
1.
anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-620/11, în măsura în care prin aceasta a fost respinsă acțiunea ca nefondată și
anularea Deciziei C(2011) 275 a Comisiei Europene din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat C 7/10 acordat de Germania (ex CP 250/09 și NN 5/10) (Legea privind impozitul pe profit, „KStG, Sanierungsklausel” (1));
2.
cu titlu subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a noua) din 4 februarie 2016 în cauza T-620/11, în măsura în care prin aceasta a fost respinsă acțiunea ca nefondată și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;
3.
Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul recursului, recurenta contestă calificarea clauzei de restructurare, prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din Legea impozitului pe profit, ca fiind un ajutor selectiv.
În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.
Primul motiv: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE
Clauza de restructurare nu constituie o măsură selectivă și, prin urmare, nu reprezintă un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
—
Tribunalul a considerat în mod eronat că norma de excepție prevăzută la articolul 8c alineatul 1 din Legea privind impozitul pe profit, potrivit căreia, în anumite cazuri de achiziționări de participații, nu mai pot fi luate în considerare pierderile care pot fi reportate prin natura lor, face parte din sistemul de referință. În realitate, această dispoziție reprezintă o derogare de la sistemul de referință. Aceasta constă în posibilitatea generală de reportare a pierderilor în perioade de impozitare ulterioare.
—
În plus, clauza de restructurare prezintă un caracter general, în sensul că nu determină acordarea niciunui avantaj selectiv. Există diferențe importante între întreprinderile aflate în dificultate, care intră sub incidența clauzei de restructurare, și toate celelalte întreprinderi, în special întreprinderile stabile din punct de vedere economic, astfel încât cele două categorii de întreprinderi nu se află într-o situație comparabilă. De asemenea, în cadrul aprecierii egalității, Tribunalul s-a întemeiat pe un scenariu pur teoretic: în practică, grupul de referință avut în vedere de Tribunal nu ar exista din punctul de vedere al realității juridice.
—
De asemenea, prin intermediul clauzei de restructurare nu au fost avantajate „anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri”. Clauza de restructurare este potențial accesibilă tuturor întreprinderilor și nu exclude de la bun început o anumită categorie de întreprinderi. Aceasta nu este aferentă „naturii specifice” a unei întreprinderi, ci unei operațiuni economice, cu alte cuvinte achiziționării în vederea restructurării.
—
În plus, clauza de restructurare poate fi justificată prin natura și prin obiectivele generale al regimului fiscal german. Aceasta contribuie la punerea în aplicare a principiilor fundamentale ale dreptului german în materia impozitului pe profit, în special a principiului reportării pierderilor, a principiului impozitării în funcție de capacitatea de plată, precum și a obiectivului general în materie fiscală privind asigurarea continuității veniturilor publice.
Al doilea motiv de recurs: încălcarea principiului protecției încrederii legitime
Hotărârea Tribunalului încalcă principiul protecției încrederii legitime, consacrat de dreptul Uniunii. Astfel, pretinsul caracter de ajutor al clauzei de restructurare nu poate fi luat în considerat ca atare de niciun operator economic diligent. Comisia nu a apreciat în niciun moment că normele similare existente în Germania sau în alte state membre ale Uniunii Europene sunt contrare legislației privind ajutoarele de stat.
(1) JO L 235, p. 26.