4.7.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 243/24
Recurs introdus la 12 mai 2016 de Schenker Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 29 februarie 2016 în cauza T-265/12, Schenker Ltd/Comisia Europeană
(Cauza C-263/16 P)
(2016/C 243/25)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Schenker Ltd (reprezentanți: F. Montag, Rechtsanwalt, F. Hoseinian, avocat, M. Eisenbarth, Rechtsanwalt)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 29 februarie 2016 în cauza T-265/12 Schenker Ltd/Comisia Europeană;
—
anularea articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Decizia din 28 martie 2012 a Comisiei în cazul COMP/39462 – Expediere de mărfuri (denumită în continuare „decizia”) sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;
—
anularea sau, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzilor stabilite la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din decizie sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele argumente:
1.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a concluzionat că Comisia era îndreptățită să se întemeieze pe cererea de imunitate a Deutsche Post, că principiul interzicerii dublei reprezentări nu a fost încălcat și că Comisia nu trebuia să investigheze eventuala încălcare a acestui principiu.
2.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a interpretat articolul 1 din Regulamentul nr. 141/62 (1) în sensul că nu este aplicabil comportamentelor privind „noul sistem de export al Regatului Unit”.
3.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a concluzionat că comportamentele privind „noul sistem de export al Regatului Unit”, în pofida faptului că erau limitate la suprataxe pentru un serviciu de depozitare în legătură cu expedieri din Regatul Unit în țări din afara SEE, erau susceptibile să afecteze în mod sensibil comerțul dintre statele membre.
4.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a concluzionat că Comisia nu a încălcat articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiul bunei administrări și obligația de motivare în temeiul articolului 296 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) atunci când a decis să nu considere The Brink's Company răspunzătoare în mod individual sau în solidar cu recurenta [ca succesoare a BAX Global Ltd. (UK)] pentru comportamentele privind „noul sistem de export al Regatului Unit”.
5.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a denaturat conținutul deciziei, depășind competențele care i-au fost conferite în temeiul articolului 264 TFUE și prin aceea că nu a efectuat o analiză comparativă în aplicarea principiului proporționalității atunci când a concluzionat că Comisia nu a încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 (2) și principiile proporționalității și faptul că sancțiunea trebuie să fie pe măsura faptei atunci când a calculat amenzile.
6.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a menținut cotele de reducere ale Comisiei în temeiul Comunicării privind cooperarea din 2006 (3) și a denaturat conținutul deciziei.
(1) SEE: Regulamentul nr. 141 al Consiliului privind exceptarea sectorului transporturilor de la aplicarea Regulamentului nr. 17 al Consiliului (JO 1962, 124, p. 2751).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).
(3) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2006, C 298, p. 17, Ediție specială, 08/vol. 5, p. 3)