1.8.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 279/16
Recurs introdus la 13 mai 2016 de Binca Seafoods GmbH împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a patra) din 11 martie 2016 în cauza T-94/15, Binca Seafoods GmbH/Comisia Europeană
(Cauza C-268/16 P)
(2016/C 279/22)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Binca Seafoods GmbH (reprezentant: H. Schmidt, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Ordonanței din 11 martie 2016 date de Tribunal în cauza T-94/15;
—
anularea Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește originea animalelor de acvacultură ecologice, practicile de creștere a animalelor de acvacultură, hrana pentru animalele de acvacultură ecologice și produsele și substanțele autorizate pentru utilizarea în acvacultura ecologică (1).
Motivele și principalele argumente
Recursul are ca obiect anularea Ordonanței din 11 martie 2016 date de Tribunal în cauza T-94/15, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de recurentă împotriva Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește originea animalelor de acvacultură ecologice, practicile de creștere a animalelor de acvacultură, hrana pentru animalele de acvacultură ecologice și produsele și substanțele autorizate pentru utilizarea în acvacultura ecologică, împreună cu cererea având ca obiect anularea acestui regulament.
Recurenta invocă o încălcare a drepturilor sale fundamentale judiciare pe care i le conferă articolul 47 din titlul VI al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Pe fond, acțiunea în anularea ar fi autorizată de dreptul primar al Uniunii Europene. Dreptul fundamental consacrat la articolul 47 prima teză ar urmări să permită utilizarea eficientă a posibilităților de cale de atac autorizate. Ordonanța Tribunalului ar aduce atingere dreptului la o cale de atac eficientă din partea recurentei în sensul garantării unei protecții efective în fața unei instanțe judecătorești, drept care rezultă din articolul 47 prima teză din cartă.
Recurenta invocă o încălcare a dreptului fundamental pe care i-l conferă articolul 47 a doua teză, pentru motivul că s-ar aduce atingere dreptului său fundamental la nediscriminare consacrat la articolul 21, și dreptului său fundamental la garantarea libertății de a desfășura o activitate comercială, consacrat la articolul 16, în cazul în care acțiunea sa nu ar fi tratată ca o cale de atac eficientă. Tribunalul și-ar fi permis să reinterpreteze obiectul acțiunii sale prin care urmărea să obțină o protecție împotriva concurenței ca și când ar fi fost un alt obiect, și anume acela de a obține beneficiul regimului tranzitoriu prelungit, ceea ce nu ar constitui însă obiectul acțiunii sale în anulare.
Recurenta denunță discriminarea împotriva sa în calitate de furnizor de produse de acvacultură legate de pangasius din Vietnam în raport cu furnizorii de produse de acvacultură animală, îndeosebi cu cei din Uniunea Europeană, pentru care regimurile tranzitorii au fost prelungite dincolo de sfârșitul anului 2015 prin regulamentul atacat, în timp ce regimurile care priveau pangasius au luat sfârșit.
Recurenta susține că concurenții săi puteau să își ofere produsele cu mențiunea „bio” datorită unui tratament favorabil arbitrar, în timp ce acest lucru i-ar fi interzis. Aceasta denunță un avantaj concurențial neloial și nejustificat acordat concurenților săi care, deși nici ei nu ar îndeplini în totalitate cerințele dreptului Uniunii în materie, ar avea dreptul să utilizeze mențiunea „bio”. Recurenta dorește să beneficieze de egalitate de tratament din partea legiuitorului Uniunii.
Aceasta invocă o încălcare a principiului general al egalității prevăzut la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale și o discriminare în sensul articolului 21. Ea denunță de asemenea o încălcare a dreptului fundamental pe care i-l conferă articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale, și anume garantarea libertății sale de a desfășura o activitate comercială.
(1) JO L 365, p. 97.