29.8.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 314/9
Cerere de decizie preliminară introdusă de Handelsgericht Wien (Austria) la 20 mai 2016 – RMF Financial Holdings Sàrl/Heta Asset Resolution AG
(Cauza C-282/16)
(2016/C 314/14)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Handelsgericht Wien
Părțile din procedura principală
Reclamantă: RMF Financial Holdings Sàrl
Pârâtă: Heta Asset Resolution AG
Întrebările preliminare
1)
Articolul 2 alineatul (1) punctele 2 și 23 din Directiva 2014/59/UE (1) de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții coroborat cu articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (2) al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, potrivit căruia o „instituție de credit” este o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu (=instituție CRR), trebuie interpretat în sensul că articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE se aplică și unei entități de lichidare (societate de lichidare) care nu mai dispune de o licență de funcționare prevăzută de dreptul bancar pentru derularea unor operațiuni bancare, respectiv care, pe baza unei autorizații speciale, poate derula numai tranzacții (bancare) care servesc exclusiv activității de lichidare?
2)
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24/CE (3) a Parlamentului European și a Consiliului privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (astfel cum a fost modificată prin articolul 117 punctul 1 din Directiva 2014/59/UE) trebuie interpretat în sensul că o măsură de reducere a valorii contabile dispusă de o autoritate administrativă națională produce efecte, de asemenea în lumina articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, asupra unor persoane stabilite în alte state membre, fără restricții și alte formalități (în pofida unui răspuns negativ la prima întrebare)?
3)
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: libertatea de circulație a capitalurilor prevăzută de dreptul Uniunii și consacrată la articolul 63 alineatul (1) TFUE se opune unei dispoziții naționale care prevede extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2014/59/UE la o entitate de lichidare (societate de lichidare) care nu mai dispune de o licență de funcționare prevăzută de dreptul bancar în cazul derulării de operațiuni bancare, respectiv care, pe baza unei autorizații speciale, poate derula numai tranzacții (bancare) care servesc exclusiv activității de lichidare?
4)
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: în ceea ce privește principiul „efectului util” și principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) din TUE, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o măsură de reducere a valorii contabile dispusă de o autoritate administrativă națională în alt stat membru trebuie recunoscută și atunci când, în temeiul dreptului național, dispozițiile Directivei 2014/59/UE pot fi aplicate și în cazul unei instituții care la data intrării în vigoare a directivei, la 2 iulie 2014, era încă o instituție de credit în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (instituție CRR), însă a pierdut această calitate înainte de expirarea termenului de punere în aplicare a Directivei 2014/59/UE în dreptul național la 31 decembrie 2014?
5)
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: noțiunea „obligație garantată” prevăzută la articolul 2 alineatul (1) punctul 67 și la articolul 44 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2014/59/UE de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, în special în lumina articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE, trebuie interpretată în sensul că include și obligații în privința cărora o colectivitate teritorială de drept public (în speță, landul austriac Carintia) și-a asumat prin lege o garanție în caz de neplată?
6)
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 43 alineatul (2) litera (b) și articolul 59 alineatul (3) litera (b) și alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE trebuie interpretate în sensul că sunt contrare unei dispoziții naționale al cărei efect este acela că o măsură de recapitalizare internă care corespunde instrumentului bail-in prevăzut la articolul 43 din Directiva 2014/59/UE se ia într-o situație în care nu mai există nicio perspectivă realistă de restabilire a viabilității instituției, iar serviciile de importanță sistemică nu sunt transferate unei instituții-punte și nici nu se vând alte unități al instituției, ci aceasta din urmă servește exclusiv administrării activelor, drepturilor și datoriilor în scopul unei valorificări reglementate, active și optime a acestor active, drepturi și obligații individuale (activități de lichidare)? Potrivit Directivei 2014/59/UE, lichidarea acestei entități de lichidare (societate de lichidare) ar trebui să fie derulată cu prioritate în cadrul unei proceduri de insolvență reglementate?
(1) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, p. 190).
(2) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, p. 1).
(3) Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (JO L 125, p. 15, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 34).