29.8.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 314/14
Acțiune introdusă la 8 iulie 2016 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania
(Cauza C-380/16)
(2016/C 314/20)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Owsiany-Hornung și M. Wasmeier, agenți)
Pârâtă: Republica Federală Germania
Concluziile reclamantei
—
Constatarea, potrivit articolului 258 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a faptului că, prin excluderea din regimul special aplicabil agențiilor de turism a serviciilor de călătorie furnizate persoanelor impozabile în scop profesional și prin autorizarea agențiilor de turism, în măsura în care le este aplicabil acest regim special, să stabilească în mod global baza impozabilă pentru categorii de prestații și pentru fiecare perioadă de impozitare, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 73 și 306-310 din Directiva 2016/112/CE privind taxa pe valoarea adăugată;
—
obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta susține că reglementarea germană privind calcularea taxei pe valoarea adăugată în cazul serviciilor de călătorie contravine Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1). La articolele 306-310, această directivă prevede un regim special, potrivit căruia serviciile de călătorie prestate de agențiile de turism clienților lor sunt considerate ca fiind un serviciu unic. În acest fel, legislația germană se îndepărtează de acest regim în mod inadmisibil.
În primul rând, nu este admisibilă excluderea de la beneficiul regimului special a persoanelor care utilizează serviciile de călătorie în scop profesional. În Hotărârea din 26 septembrie 2013, Comisia/Spania, C-189/11 (2), Curtea s-a pronunțat deja în sensul că regimul special trebuie să se aplice nu numai serviciilor prestate consumatorilor finali, ci și serviciilor prestate întreprinderilor impozabile. Statele membre nu au libertatea de a limita aplicarea regimului special doar la prima categorie de utilizatori.
În al doilea rând, metoda de calcul prevăzută de legislația germană privind impozitele pe cifra de afaceri nu este compatibilă cu Directiva 2006/112/CE. Potrivit articolelor 73 și 306-310 din directivă, baza impozabilă trebuie să fie stabilită în mod separat pentru fiecare călătorie. În mod contrar, legislația germană prevede o calculare globală a marjei comerciale pentru „categorii de prestații” și, respectiv, pentru toate călătoriile efectuate într-o anumită perioadă. În hotărârea sus-menționată, Curtea a statuat de asemenea că o asemenea calculare globală nu este compatibilă cu sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7
(2) ECLI:EU:C:2013:587.