12.9.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 335/41
Recurs introdus la 11 iulie 2016 de Sharif University of Technology împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 aprilie 2016 în cauza T-52/15, Sharif University of Technology/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-385/16 P)
(2016/C 335/56)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Sharif University of Technology (reprezentant: M. Happold, Barrister)
Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curţii:
—
anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a şaptea) din 28 aprilie 2016 pronunţate în cauza T-52/15, Sharif University of Technology/Consiliul Uniunii Europene;
—
admiterea concluziilor formulate de recurentă în procedura care s-a aflat pe rolul Tribunalului şi
—
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul celor două proceduri.
Motivele și principalele argumente
Recurenta solicită Curţii de Justiţie anularea Hotărârii Tribunalului, anularea actelor în cauză [anexele la Decizia 2014/776/PESC a Consiliului (1) şi la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 al Consiliului (2), şi anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului (3) şi anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului (4) (astfel cum au fost modificate prin articolul 1 din Decizia 2014/776/PESC şi prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014)] în măsura în care acestea desemnează recurenta drept entitate care face obiectul măsurilor restrictive în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul adus reputaţiei sale prin intermediul actelor Consiliului şi obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în primă instanţă şi în recurs.
Recurenta invocă următoarele două motive de drept în susţinerea cererii sale, şi anume că Hotărârea Tribunalului este viciată de o eroare în drept şi că hotărârea ar trebui să fie anulată de Curtea de Justiţie şi să reţină cauza spre soluţionare:
În primul rând, Tribunalul în mod eronat nu s-a pronunţat asupra nerespectării de către Consiliul Uniunii a unei cerinţe fundamentale de procedură şi/sau a săvârşit o eroare vădită de apreciere atunci când a adoptat decizia de a include SUT în listă deoarece nu a parcurs procesul decizional pe care era obligat să îl parcurgă.
În al doilea rând, Tribunalul a interpretat în mod greşit criteriul legal privind „susţinerea” guvernului iranian la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului (cu modificările ulterioare) şi la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 din 23 martie 2012 (cu modificările ulterioare), invocată de Consiliu pentru a justifica desemnarea recurentei ca făcând obiectul măsurilor restrictive astfel încât a concluzionat în mod eronat că dovada prezentată de Consiliu susţinea includerea recurentei.
(1) Decizia 2014/776/PESC a Consiliului din 7 noiembrie 2014 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 19).
(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 al Consiliului din 7 noiembrie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 3).
(3) Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).
(4) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1).