24.10.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 392/18
Recurs introdus la 12 august 2016 de Trefilerías Quijano, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 2 iunie 2016 în cauzele conexate T-426/10-T-429/16 și T-438/12-T-441/12, Moreda-Riviere Trefilerias și alții/Comisia
(Cauza C-460/16 P)
(2016/C 392/22)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Recurentă: Trefilerías Quijano, S.A. (reprezentanți: F. González Díaz, A. Tresandi Blanco, V. Romero Algarra, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluzii
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 2 iunie 2016 în cauzele conexate T-426/10-T-429/16 și, în special, în cauza T-427/12, Trefilerías Quijano/Comisia;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente atât prezentei proceduri, cât şi procedurii aflate pe rolul Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
1.
Tribunalul a săvârşit o eroare de drept constând în denaturarea faptelor şi a elementelor de probă şi a încălcat obligaţia de motivare în ceea ce priveşte pretinsa existenţă a unor legături structurale între TQ şi GSW înainte de 1996. Tribunalul a aplicat în mod incorect şi/sau ultra vires competenţele sale în materie de control jurisdicţional şi în orice caz s-a întemeiat pe fapte vădit lipsite de relevanţă, şi/sau califică în mod eronat aceste fapte drept indicii ale unor legături structurale, şi, oricum, aplică în mod incorect noţiunea de responsabil pentru încălcare făcând referire la apartenenţa TQ la grupul Celsa.
2.
Tribunalul a săvârşit o eroare de drept în aplicarea criteriului juridic adecvat şi în aprecierea elementelor de probă. În orice caz, acesta a adus atingere obligaţiilor sale în materie de control jurisdicțional considerând că recurenta s-a limitat să furnizeze „atestări din partea directorilor săi generali” (în realitate declaraţii pe propria răspundere din partea directorilor generali ai TQ) pentru a demonstra că puterile executive şi de control ale GSW, în calitate de administrator unic, au fost delegate directorilor generali ai TQ şi că TQ a adoptat un comportament autonom pe piaţă. În plus, hotărârea Tribunalului este afectată de nemotivare în măsura în care nu explică motivele pentru care declaraţiile pe propria răspundere ale directorilor generali ai TQ invocate de recurentă nu sunt fundamentate.
3.
Tribunalul califică în mod eronat faptele, şi anume impresiile concurenţilor, atunci când apreciază că aceste impresii reprezintă un indiciu suplimentar, aşadar relevant din punct de vedere juridic, pentru a demonstra existenţa unei entităţi economice constituite din TQ, GSW şi celelalte întreprinderi în care aceasta din urmă deţine o participaţie. Pe de altă parte, Tribunalul a săvârşit o eroare de drept constând în denaturarea faptelor şi a elementelor de probă referitoare la percepţia concurenților.
4.
Tribunalul califică în mod eronat faptele, şi anume suprapunerile de personal între TQ, GSW şi întreprinderile în care aceasta din urmă deţine o participaţie, considerând că aceste suprapuneri constituie un indiciu suplimentar, aşadar relevant din punct de vedere juridic, pentru a demonstra că aceste întreprinderi formează o entitate economică a cărei societate-mamă este GSW.
5.
Tribunalul a săvârşit o eroare de drept în calificarea anumitor fapte, şi anume repartizarea activităţilor de producţie şi de vânzare între cele patruu întreprinderi, considerând această repartizare ca un indiciu suplimentar pentru a demonstra că TQ face parte dintr-o entitate economică constituită din GSW şi celelalte întreprinderi în care aceasta din urmă deţine o participaţie.
6.
Tribunalul ar fi săvârşit o eroare de drept în ceea ce priveşte criteriul juridic aplicat în aprecierea pretinsei exercitări a unei influenţe decisive şi hotărârea sa ar fi în orice caz afectată de nemotivare în ceea ce priveşte pretinsa exercitare a unei influenţe decisive a GSW asupra TQ.
7.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea elementelor de probă și, în orice caz, a adus atingere obligaţiilor sale în materie de control jurisdicțional respingând argumentul recurentei potrivit căruia GSW nu ar fi exercitat o influenţă decisivă asupra TQ.
8.
Tribunalul a săvârşit o eroare de drept constând în încălcarea dreptului la apărare atunci când consideră că, în măsura în care Comisia şi-a întemeiat aprecierea cu privire la capacitatea contributivă a recurentei pe elemente prezentate și cunoscute de aceasta din urmă, Comisia a respectat dreptul recurentei de a fi ascultată.
9.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea elementelor de probă și, în orice caz, nu şi-a exercitat competenţele în materie de control jurisdicțional corespunzător cerinţelor legale. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept care constă în încălcarea obligației de motivare. În sfârşit, și, în orice caz, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept care rezultă din denaturarea faptelor și a elementelor de probă referitoare la posibilitatea recurentei de a obține o finanțare externă.
10.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea elementelor de probă și, în orice caz, a adus atingere obligației sale de efectua un control de fond, atunci când a considerat că recurenta nu îi furnizase Comisiei informațiile necesare pentru a aprecia importanța patrimoniului acționarilor săi. În plus, hotărârea Tribunalului ar fi afectată de nemotivare în măsura în care nu arată de ce rapoartele Deloitte invocate de recurentă nu prezintă niciun început de probă.
Full & Egal Universal Law Academy