21.11.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 428/7
Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 22 august 2016 – North East Pylon Pressure Campaing Limited, Maura Sheehy/An Bord Pleanála, The Minister for Communications Energy and Natural Resources, Irlanda, Attorney General
(Cauza C-470/16)
(2016/C 428/09)
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court (Irlanda)
Părțile din procedura principală
Reclamante: North East Pylon Pressure Campaing Limited și Maura Sheehy
Pârâți: An Bord Pleanála, The Minister for Communications Energy and Natural Resources, Irlanda și Attorney General
Întrebările preliminare
i.
în cadrul unui sistem juridic naţional în care legiuitorul nu a stabilit în mod expres şi definitiv în care etapă a procesului trebuie să fie atacată o decizie şi care este instanţa competentă să se pronunţe asupra acesteia în contextul fiecărei acţiuni concrete, de la caz la caz, în conformitate cu normele de common law, dreptul la o procedură „cu un cost care să nu fie prohibitiv” prevăzut la articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2011/92/UE (1) poate fi invocat într-o cauză aflată în fața unei instanţe naţionale în care trebuie să se decidă dacă acţiunea concretă respectivă a fost introdusă în etapa corectă?
ii.
cerinţa privind dreptul la o procedură „cu un cost care să nu fie prohibitiv” prevăzut la articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2011/92/UE este aplicabilă tuturor elementelor unei proceduri judiciare prin care se contestă legalitatea (potrivit dreptului naţional sau dreptului Uniunii) a unei decizii, a unei acţiuni sau a unei omisiuni vizate de dispoziţiile referitoare la participarea publicului ale directivei sau este aplicabilă doar elementelor unei asemenea căi de atac care ţin de dreptul Uniunii (sau, în special, doar elementelor căii de atac legate de chestiuni privind dispoziţiile referitoare la participarea publicului ale directivei)?
iii.
expresia „decizii, acțiuni sau omisiuni” prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE vizează inclusiv deciziile administrative adoptate în cursul soluţionării unei cereri de aprobare de dezvoltare, indiferent dacă asemenea decizii administrative stabilesc sau nu stabilesc ireversibil şi definitiv drepturile legale ale părţilor?
iv.
o instanţă naţională, pentru a asigura protecţia jurisdicțională efectivă în domeniile acoperite de legislaţia Uniunii în materie de mediu trebuie să interpreteze dreptul său naţional într-un mod care este în concordanţă, în cea mai mare măsură posibilă, cu obiectivele prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Convenţia CEE-ONU privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, încheiată la Aarhus la 25 iunie 1998 (a) într-o procedură în cadrul căreia se contestă validitatea unui proces de aprobare de dezvoltare care implică un proiect de interes comun care a fost desemnat în temeiul Regulamentului nr. 347/2013 (2) al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene şi/sau (b) într-o procedură în cadrul căreia se contestă validitatea unui proces de aprobare de dezvoltare atunci când dezvoltarea afectează un sit european desemnat în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică?
v.
în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea iv (a) şi/sau (b), precizarea că reclamanţii trebuie să îndeplinească „toate criteriile […], dacă acestea sunt prevăzute de legislaţia naţională”, se opune considerării convenţiei ca având efect direct, în împrejurările în care reclamanţii au îndeplinit toate criteriile din dreptul naţional pentru formularea unei cereri şi/sau au în mod evident dreptul să formuleze cererea (a) într-o procedură prin care se contestă validitatea unui proces de aprobare de dezvoltare care implică un proiect de interes comun care a fost desemnat în temeiul Regulamentului nr. 347/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene şi/sau (b) într-o procedură prin care se contestă validitatea unui proces de aprobare de dezvoltare atunci când dezvoltarea afectează un sit european desemnat în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică?
vi.
statele membre pot să prevadă în legislaţiile lor excepţii de la regula potrivit căreia costul procedurilor care au ca obiect probleme de mediu nu trebuie să fie prohibitiv, având în vedere că nicio asemenea excepţie nu este prevăzută în Directiva 2011/92/EU sau în Convenţia CEE-ONU privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, încheiată la Aarhus la 25 iunie 1998? şi
vii.
în special, o cerinţă din dreptul naţional în sensul că trebuie să existe un raport de cauzalitate între actul sau decizia cu caracter presupus nelegal şi daunele de mediu ca o condiţie pentru aplicarea legislaţiei naţionale de transpunere a articolului 9 alineatul (4) din Convenţia CEE-ONU privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, încheiată la Aarhus la 25 iunie 1998, în vederea garantării faptului că procedurile de mediu nu costă foarte mult, este compatibilă cu convenţia?
(1) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2011, L 26, p. 1).
(2) Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO 2013, L 115, p. 39).
Full & Egal Universal Law Academy