20.3.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 86/7
Recurs introdus la 7 decembrie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 28 septembrie 2016 în cauza T-476/15, European Food SA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
(Cauza C-634/16 P)
(2017/C 086/09)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)
Celelalte părți din procedură: European Food SA, Société des produits Nestlé SA
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
anularea deciziei atacate;
—
obligarea European Food la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În primul rând, Tribunalul nu a respectat faptul că Regulamentele nr. 207/2009 (1) și nr. 2868/95 (2) prevăd două tipuri de termene pentru prezentarea unor observații în cadrul procedurilor în fața Oficiului: cele prevăzute în legislația însăși și care nu pot, așadar, să fie prelungite de Oficiu, și cele care sunt stabilite de Oficiu în fiecare caz individual pentru buna organizare a procedurii și care pot fi prelungite la cererea părților, în cazul în care împrejurările specifice ale speței justifică acest lucru. În consecință, afirmația Tribunalului potrivit căreia nu există un termen pentru procedurile în declararea nulității pentru motive absolute este eronată.
În al doilea rând, Tribunalul a interpretat greșit sensul și efectul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.Acest articol se aplică oricărui tip de procedură în fața Oficiului și oricărui termen aplicabil, și anume (i) celor prevăzute direct de Regulamentele nr. 207/2009 și 2868/95 și (ii) celor stabilite de EUIPO în exercitarea competenței de a organiza procedurile în fața sa.
În al treilea rând, prin faptul că s-a concentrat asupra celui de al treilea paragraf al normei 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, Tribunalul nu a respectat semnificația centrală a acestei norme, care rezidă în primul paragraf al acesteia, și anume faptul că aceleași dispoziții procedurale sunt aplicabile camerei de recurs precum și diviziei care a emis decizia atacată. Primul paragraf nu este limitat la procedurile de opoziție, ci se aplică tuturor procedurilor, inclusiv procedurilor în declararea nulității.
În al patrulea rând, hotărârea atacată a încălcat articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 prin faptul că (i) nu a aplicat această prevedere termenelor stabilite de Oficiu și (ii) a privat camera de recurs de competența de a verifica, în temeiul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, dacă elementele de probă prezentate pentru prima dată trebuie considerate „noi” și, în caz contrar, de a-și exercita puterea de apreciere cu privire la admisibilitatea acestor elemente de probă.
În sfârșit, hotărârea atacată rupe echilibrul dintre drepturile procedurale ale părților prin faptul că conferă oricărei părți la o procedură în declararea nulității dreptul necondiționat de a prezenta orice element de probă în orie stadiu al procedurii în fața Oficiului, inclusiv în stadiul căii de atac. Acest lucru îl privează pe pârât de o etapă de examinare administrativă în cazul în care solicitantul nulității optează în mod deliberat să nu prezinte niciun element de fapt sau de probă ori nici un element de fapt sau de probă relevant în fața diviziei de anulare. Mai mult, faptul de a conferi oricărei părți în procedura de declarare a nulității dreptul de a prezenta orice element de probă în orice stadiu al procedurii este, de asemenea, contrar principiilor economiei procedurii și bunei administrări.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene JO 2009, L 78, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189.
Full & Egal Universal Law Academy