3.4.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 104/32
Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 27 decembrie 2016 – Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV/Tetsuji Shimizu
(Cauza C-684/16)
(2017/C 104/46)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesarbeitsgericht
Părțile din procedura principală
Pârât: Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV
Reclamant: Tetsuji Shimizu
Întrebările preliminare
1.
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (denumită în continuare „Directiva 2003/88/CE (1)”) sau articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) se opun unei prevederi naționale precum cea de la articolul 7 din Legea federală privind concediul (denumită în continuare „BUrlG”), care prevede, ca modalitate de exercitare a dreptului la concediu de odihnă, că lucrătorul, exprimându-și preferințele în privința perioadei în care va efectua concediul, trebuie să solicite efectuarea acestuia, astfel încât la sfârșitul perioadei de referință dreptul la concediu să nu se stingă fără a fi compensat, și care nu obligă angajatorul să stabilească din proprie inițiativă, în mod unilateral și obligatoriu pentru lucrător perioada de efectuare a concediului în cadrul perioadei de referință?
2.
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:
Incompatibilitatea există și în cazul raportului de muncă dintre două persoane de drept privat?
(1) JO L 299, p. 9, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 3.