ORDONANȚA CURȚII (Camera a treia)
26 octombrie 2017 ( *1 )
„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Directiva 2005/29/CE – Practici comerciale neloiale – Legislație națională prin care se interzice publicitatea cu privire la intervențiile de chirurgie estetică sau de medicină estetică nechirurgicală”
În cauza C‑356/16,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel, strafzaken (Tribunalul de Primă Instanță neerlandofon din Bruxelles, Secția corecțională, Belgia), prin decizia din 26 mai 2016, primită de Curte la 27 iunie 2016, în procedura penală împotriva
Wamo BVBA,
Luc Cecile Jozef Van Mol,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul L. Bay Larsen (raportor), președinte de cameră, și domnii J. Malenovský, M. Safjan, D. Šváby și M. Vilaras, judecători,
avocat general: domnul Y. Bot,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții,
dă prezenta
Ordonanță
1
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).
2
Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva Wamo BVBA și a domnului Luc Cecile Jozef Van Mol, urmăriți penal pentru că au încălcat o reglementare națională care interzice oricărei persoane fizice sau juridice să facă publicitate unor intervenții de chirurgie estetică sau de medicină estetică nechirurgicală.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3
Considerentul (9) al Directivei 2005/29 are următorul cuprins:
„Prezenta directivă nu aduce atingere acțiunilor individuale ale celor care au fost afectați de o practică comercială neloială. Ea se aplică, de asemenea, fără a aduce atingere normelor comunitare și de drept intern privind […] aspecte privind sănătatea și siguranța produselor […]. Statele membre vor putea astfel să mențină sau să instituie restricții sau interdicții ale practicilor comerciale din motive de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor pe teritoriul lor, indiferent unde se situează sediul social al comerciantului, de exemplu în legătură cu alcoolul, tutunul sau produsele farmaceutice. […]”
4
Articolul 2 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede:
„În sensul prezentei directive:
[…]
(c)
«produs» înseamnă orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi și obligații;
d)
«practici ale întreprinderilor față de consumatori» (denumite în continuare «practici comerciale») înseamnă orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea și comercializarea, efectuată de un comerciant, în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori;
[…]”
5
Articolul 3 din directiva menționată prevede:
„(1) Prezenta directivă se aplică practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori definite la articolul 5 înainte, în timpul și după o tranzacție comercială în legătură cu un produs.
[…]
(3) Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor comunitare sau de drept intern în legătură cu sănătatea și siguranța produselor.
[…]
(8) Prezenta directivă nu aduce atingere condițiilor de stabilire sau măsurilor de autorizare sau codurilor de conduită deontologică sau altor dispoziții speciale privind profesiile reglementate pe care statele membre le pot impune comercianților, în conformitate cu legislația comunitară, pentru a garanta faptul că aceștia îndeplinesc un nivel ridicat de integritate.
[…]”
Dreptul belgian
6
Potrivit articolului 2 punctul 6 din Wet tot regeling van de vereiste kwalificaties om ingrepen van niet‑heelkundige esthetische geneeskunde en esthetische heelkunde uit te voeren en tot regeling van de reclame en informatie betreffende die ingrepen (Legea privind reglementarea calificărilor necesare pentru a putea efectua intervenții de medicină estetică nechirurgicale și intervenții de chirurgie estetică, precum și reglementarea publicității și informării cu privire la aceste intervenții) din 23 mai 2013 (Belgisch Staatsblad, 2 iulie 2013, p. 41511), astfel cum a fost modificată prin Wet houdende diverse bepalingen inzake gezondheid (Legea privind unele dispoziții din domeniul sănătății) din 10 aprilie 2014 (Belgisch Staatsblad, 30 aprilie 2014, p. 35442) (denumită în continuare „Legea din 23 mai 2013”), „publicitate” înseamnă orice comunicare publică sau acțiune prin care se urmărește, direct sau indirect, promovarea intervențiilor menționate la articolul 3, oricare ar fi locurile, suporturile sau tehnicile utilizate în acest sens, inclusiv în cadrul emisiunilor TV de tip reality show.
7
Articolul 20/1 din Legea din 23 mai 2013 coroborat cu articolul 3 din aceasta prevede că se interzice oricăror persoane fizice sau juridice să facă publicitate intervențiilor de chirurgie estetică sau intervențiilor de medicină estetică nechirurgicale.
8
Articolul 22/1 din această lege prevede că autorul unei încălcări prevăzute la articolul 20/1 se pedepsește cu închisoare de la opt zile la șase luni și cu o amendă între 250 și 5000 de euro sau numai cu una dintre aceste sancțiuni și precizează că instanța poate să decidă, în plus, publicarea hotărârii în trei ziare.
Litigiul principal și întrebarea preliminară
9
Din decizia de trimitere reiese că, în urma unui denunț efectuat de Federale Overheidsdienst Volksgezondheid, Veiligheid van de Voedselketen en Leefmilieu (Serviciul public federal pentru sănătatea populației, securitatea lanțului alimentar și mediu, Belgia) la Procureur des Konings (Procurorul Regelui, Belgia), a fost inițiată urmărirea penală împotriva Wamo, societate care exploatează o serie de magazine de îmbrăcăminte sub denumirea comercială ZEB, precum și împotriva domnului Van Mol, administratorul autorizat al Mosa, societatea care administrează societatea Wamo, pentru motivul că, între 8 și 13 iunie 2015, aceștia ar fi făcut publicitate intervențiilor de chirurgie estetică, cu încălcarea dreptului belgian.
10
Dosarul penal cuprinde o broșură publicitară distribuită de societatea ZEB clienților săi prin care se făcea publicitate unui concurs în domeniul chirurgiei plastice, precum și o copie a paginii web a Wamo în care figurează un anunț publicitar similar.
11
În fața instanței de trimitere, Wamo și domnul Van Mol susțin printre altele că dispozițiile de drept belgian care interzic difuzarea publicității cu privire la intervențiile de chirurgie estetică sau de medicină estetică nechirurgicală contravin Directivei 2005/29.
12
În acest context, Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel, strafzaken (Tribunalul de Primă Instanță neerlandofon din Bruxelles, Secția corecțională, Belgia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Directiva [2005/29] trebuie interpretată în sensul că se opune unei legi naționale care interzice persoanelor fizice sau juridice să facă publicitate unor intervenții de chirurgie estetică sau unor intervenții de medicină estetică nechirurgicală precum articolul 20/1 din Legea din 23 mai 2013 […]?”
Cu privire la întrebarea preliminară
13
În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.
14
În prezenta cauză se impune aplicarea acestei dispoziții.
15
Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directiva 2005/29 trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care protejează sănătatea publică, precum și demnitatea și integritatea profesiilor de chirurg estetician și de medic estetician, prin care se interzice oricărei persoane fizice sau juridice să facă publicitate intervențiilor de chirurgie estetică sau de medicină estetică nechirurgicală.
16
Pentru a răspunde la întrebarea adresată, trebuie să se stabilească, cu titlu introductiv, dacă reclamele care fac obiectul interdicției în discuție în litigiul principal constituie practici comerciale în sensul articolului 2 litera (d) din Directiva 2005/29 și sunt, prin urmare, supuse prevederilor acesteia din urmă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 mai 2017, Vanderborght, C‑339/15, EU:C:2017:335, punctul 22 și jurisprudența citată).
17
În această privință, este necesar să se arate că articolul 2 litera (d) din această directivă definește noțiunea „practică comercială”, utilizând o formulare deosebit de largă, drept „orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea și comercializarea, efectuată de un comerciant, în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori” (Hotărârea din 9 noiembrie 2010, Mediaprint Zeitungs- und Zeitschriftenverlag, C‑540/08, EU:C:2010:660, punctul 17, și Hotărârea din 4 mai 2017, Vanderborght, C‑339/15, EU:C:2017:335, punctul 23).
18
În plus, conform articolului 2 litera (c) din directiva menționată, noțiunea „produs” vizează, la rândul său, orice bunuri sau servicii.
19
Rezultă că publicitatea cu privire la intervențiile de chirurgie estetică precum cea în discuție în litigiul principal, indiferent că se realizează prin distribuirea de broșuri publicitare sau pe internet, constituie o practică comercială, în sensul Directivei 2005/29.
20
În aceste condiții, conform articolului 3 alineatul (3) din directiva menționată, aceasta nu aduce atingere dispozițiilor din dreptul Uniunii sau de drept intern în legătură cu sănătatea și cu siguranța produselor.
21
Pe de altă parte, este necesar să se arate că, potrivit articolului 3 alineatul (8) din directiva menționată, aceasta nu aduce atingere codurilor de conduită deontologică sau altor dispoziții speciale care guvernează profesiile reglementate, pe care statele membre le pot impune comercianților, în conformitate cu legislația Uniunii, pentru a garanta faptul că aceștia au un nivel ridicat de integritate.
22
Astfel, din aceste dispoziții decurge că Directiva 2005/29 nu are ca efect repunerea în discuție a normelor naționale în legătură cu sănătatea și cu siguranța produselor sau cu dispozițiile specifice care guvernează profesiile reglementate (Hotărârea din 4 mai 2017, Vanderborght, C‑339/15, EU:C:2017:335, punctul 28).
23
Or, din decizia de trimitere reiese că legislația națională în discuție în litigiul principal, și anume articolul 20/1 din Legea din 23 mai 2013, protejează sănătatea publică, precum și demnitatea și integritatea profesiilor de chirurg estetician și de medic estetician, astfel încât intră sub incidența articolului 3 alineatele (3) și (8) din Directiva 2005/29 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 mai 2017, Vanderborght, C‑339/15, EU:C:2017:335, punctul 29).
24
Având în vedere toate considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că Directiva 2005/29 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care protejează sănătatea publică, precum și demnitatea și integritatea profesiilor de chirurg estetician și de medic estetician, prin care se interzice oricărei persoane fizice sau juridice să facă publicitate intervențiilor de chirurgie estetică sau de medicină estetică nechirurgicală.
Cu privire la cheltuielile de judecată
25
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:
Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care protejează sănătatea publică, precum și demnitatea și integritatea profesiilor de chirurg estetician și de medic estetician, prin care se interzice oricărei persoane fizice sau juridice să facă publicitate intervențiilor de chirurgie estetică sau de medicină estetică nechirurgicală.
Semnături
( *1 ) Limba de procedură: neerlandeza.