29.1.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 32/26
Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2017 – Léon Van Parys/Comisia
(Cauza T-125/16) (1)
((„Uniunea vamală - Importuri de banane originare din Ecuador - Recuperare ulterioară a taxelor la import - Cerere de remitere a taxelor la import - Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare - Termen rezonabil”))
(2018/C 032/34)
Limba de procedură: neerlandeza
Părțile
Reclamantă: Firma Léon Van Parys NV (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: P. Vlaemminck, B. Van Vooren, R. Verbeke și J. Auwerx, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Caeiros, B.-R. Killmann și E. Manhaeve, agenți)
Obiectul
Pe de o parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2016) 95 final a Comisiei din 20 ianuarie 2016 prin care se constată că se justifică înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import și că remiterea taxelor este justificată în privința unui debitor, însă este justificată doar pentru o parte în privința unui alt debitor într-un caz specific și nu este justificată, pentru cealaltă parte, în privința acestui debitor specific și prin care se modifică Decizia C(2010) 2858 final a Comisiei din 6 mai 2010 și, pe de altă parte, o cerere prin care se solicită constatarea faptului că articolul 909 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1993, L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3) și-a produs efectele în privința reclamantei în urma Hotărârii Tribunalului din 19 martie 2013, Firma Van Parys/Comisia (T-324/10, EU:T:2013:136)
Dispozitivul
1)
Anulează articolul 1 alineatul (4) din Decizia C(2016) 95 final a Comisiei din 20 ianuarie 2016 prin care se constată că este justificată înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import și că remiterea acestor taxe este justificată în privința unui debitor, însă este justificată doar pentru o parte în privința unui alt debitor într-un caz specific și nu este justificată, pentru cealaltă parte, în privința acestui debitor specific și prin care se modifică Decizia C(2010) 2858 final a Comisiei din 6 mai 2010.
2)
Respinge în rest acțiunea.
3)
Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Firma Léon Van Parys NV.
(1) JO C 175, 17.5.2016.