18.4.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 136/42
Acțiune introdusă la 29 februarie 2016 – Italia/Comisia
(Cauza T-91/16)
(2016/C 136/58)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanţi: G. Palmieri, agent, P. Gentili, avvocato dello Stato)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului anularea, în temeiul articolului 264 TFUE, a Deciziei C(2015)9413 a Comisiei din 17 decembrie 2015, notificată la 18 decembrie 2015, privind reducerea contribuției din Fondul Social European pentru Programul operațional Sicilia care se integrează în cadrul comunitar de sprijin pentru intervențiile structurale comunitare în regiunile vizate de obiectivul nr. 1 în Italia (POR Sicilia 2000-2006) și, în consecință, să se declare că cererea finală de plată prezentată de autoritățile italiene trebuie să fie admisă în întregime de Comisie. În plus, se solicită obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.
1.
Decizia a fost adoptată în urma unei dublări nelegale a controalelor prevăzute la articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind fondurile structurale (JO L 161, p. 1), controale care au fost redeschise și repetate prin auditul din 2008 după ce, în ceea ce privește cel puțin toate cheltuielile certificate la 31 decembrie 2006, fuseseră efectuate și finalizate prin auditul din 2005 și prin auditul din 2006.
2.
Decizia atacată încalcă principiul bunei administrări, întrucât Comisia a comunicat rezultatele auditului din 2008 cu o întârziere de 18 luni de la efectuarea misiunii.
3.
Decizia atacată denaturează faptele întrucât nu ține seama de împrejurarea potrivit căreia, în perioada ulterioară auditurilor din 2005 și 2006, marja de eroare a scăzut de la 53,13 % la 3,05 % în 2007 și la 1,45 % în 2008 și în 2009.
4.
Decizia atacată încalcă principiul proporționalității întrucât nu ține seama de faptul că cheltuielile certificate pentru cei trei ani începând cu 2007 până în 2009, afectate de o marjă de eroare minimă, era egală cu aproximativ o jumătate din cuantumul total al programului care este acoperit de FSE.
5.
Decizia atacată este nefondată în fapt și în drept întrucât constatarea carențelor sistemice relevate și rezultate în perioada anterioară datei de 31 decembrie 2006 este extinsă și la cei trei ani succesivi, fără să se fi efectuat nicio verificare specifică în ceea ce privește anii menționați.
6.
Decizia atacată este afectată de asemenea de lipsa motivării. Potrivit reclamantei, această decizie aplică metoda extrapolării, care constă în a extinde la cheltuielile necontrolate marja de eroare constatată în privința cheltuielilor controlate, deși o astfel de metodă a fost aprobată doar de regulamentele referitoare la programarea 2007-2013; cu toate acestea, în legătură cu anii 2007-2009, se apreciază o marjă de eroare de 8,39 %, deși autoritățile italiene explicaseră că eșantionul prevăzut la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 438/2001 al Comisiei din 2 martie 2001 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 63, p. 21, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 39) nu era echilibrat întrucât nu fusese constituit în mod aleatoriu, ca un veritabil eșantion statistic, ci concentrat deliberat pe proiectele care prezentau factori de risc.
Full & Egal Universal Law Academy