30.5.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 191/42
Acțiune introdusă la 8 aprilie 2016 – Italia/Comisia
(Cauza T-147/16)
(2016/C 191/55)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: S. Fiorentino, avvocato dello Stato, G. Palmieri, agent)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
Anularea Deciziei Comisiei nr. C(2016) 366 final din 28 ianuarie 2016, notificată la 29 ianuarie 2016, în temeiul căreia, în executarea Hotărârii din 17 noiembrie 2011, Comisia/Italia, C-496/09, Rep., EU:C:2011:740, Comisia a dispus plata de către Italia a sumei de 5 382 000 de euro și a sumei de 2 106 000 de euro cu titlu de penalități de întârziere care corespund celui de al treilea, respectiv celui de al patrulea semestru care urmează comunicării hotărârii menționate a Curții;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic privind încălcarea articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 din 22 martie 1999, aplicarea eronată a articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 din 21 aprilie 2004, precum și încălcarea principiului proporționalității.
—
Se susține că decizia atacată impune aplicarea, în cazul sumelor datorate de întreprinderi în restituirea ajutoarelor de stat, a unor dobânzi compuse, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul nr. 794/2004. Guvernul italian critică acest aspect în măsura în care, chiar și în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, acest sistem de calcul al dobânzilor nu este aplicabil în cazul deciziilor de recuperare anterioare intrării în vigoare a Regulamentului nr. 794/2004 și, cu atât mai puțin, al deciziilor anterioare publicării Comunicării Comisiei din 8 mai 2003 privind ratele dobânzilor aplicabile în cazul recuperării ajutoarelor ilegale (JO 2003, C 110, p. 21). Argumentul privind existența, invocată de Comisie în decizia atacată, a unui pretins acord între Republica Italiană și Comisie în sensul aplicării unei dobânzi compuse este lipsit de pertinență.
Full & Egal Universal Law Academy