27.6.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 232/27
Acțiune introdusă la 2 mai 2016 – Soudal/Comisia
(Cauza T-201/16)
(2016/C 232/36)
Limba de procedură: neerlandeza
Părțile
Reclamantă: Soudal NV (Turnhout, Belgia) (reprezentanți: H. Viaene, B. Hoorelbeke, D. Gillet și F. Verhaegen, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
declararea admisibilității acțiunii în anulare;
—
anularea Deciziei Comisiei Europene din 11 ianuarie 2016 privind scutirea aplicabilă profitului excedentar – schema de ajutoare de stat SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Belgia, astfel cum a fost comunicată reclamantei de Statul Belgian la 23 februarie 2016;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 1 litera (d) din Regulamentul 2015/1589 (1), a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 296 TFUE, întrucât în mod eronat Comisia califică măsura în litigiu drept schemă de ajutor
—
Comisia ar încălca articolul 1 litera (d) din Regulamentul 2015/1589 și articolul 107 alineatul (1) TFUE întrucât califică în mod eronat măsura atacată drept schemă de ajutor. Ajutorul în litigiu nu poate fi acordat exclusiv în temeiul articolului 185 alineatul (2) litera (b) din Codul privind impozitul pe venit din 1992 (Wetboek van inkomstenbelastingen van 1992), ci sunt necesare măsuri de executare suplimentare pentru aplicarea acestei dispoziții.
—
Comisia ar încălca articolul 296 TFUE întrucât motivarea sa este contradictorie. Contradicția constă în faptul că Comisia nu explică de ce, la analizarea criteriului selectivității, consideră că deciziile anticipate nu decurg direct din articolul 185 alineatul 2 litera b) din Codul privind impozitul pe venit din 1992, deși presupune, la analiza existenței unei scheme de ajutor, că dispoziția menționată anterior nu necesită măsuri de executare suplimentare.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a obligației de motivare care rezultă din articolul 296 TFUE, întrucât Comisia nu a apreciat în mod corect existența unui avantaj și nu a aplicat principiul investitorului privat
—
Comisia nu ar fi analizat dacă măsura de ajutor în litigiu conducea, în mod efectiv, la acordarea unui avantaj, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, întreprinderilor beneficiare, în pofida faptului că această condiție este o condiție de existență pentru ajutorul de stat, pe care Comisia este așadar obligată să o examineze înainte de a putea decide cu privire la existența unui ajutor de stat, sub sancțiunea încălcării obligației sale de motivare care decurge din articolul 296 TFUE.
—
Prin acordarea în favoarea reclamantei a sistemului în litigiu, Statul Belgian s-ar fi comportat ca un simplu operator economic în economia de piață. Astfel, Statul Belgian a investit o sumă de bani în reclamantă, sub forma acordării unei reduceri fiscale, din care, în temeiul condițiilor impuse reclamantei, se poate aștepta să obțină un randament atractiv din punct de vedere economic. Având în vedere faptul că teoria investitorului privat nu constituie o excepție pe care Comisia ar trebui să o aplice numai la cererea statului membru vizat, Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE, precum și obligația sa de motivare care decurge din articolul 296 TFUE, abținându-se să examineze teoria investitorului privat.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a obligației de motivare care decurge din articolul 296 TFUE, în măsura în care Comisia nu a apreciat în mod corect caracterul selectiv al măsurii în litigiu
—
Articolul 185 alineatul 2 litera b) din Codul privind impozitul pe venit din 1992 și sistemul de scutire a profitului excedentar care decurge din acesta sunt deschise tuturor întreprinderilor care se află într-o situație factuală și juridică comparabilă și care desfășoară operațiuni economice vizate de măsura atacată. Așadar, măsura atacată nu ar fi limitată la anumite întreprinderi identificabile pe baza unor caracteristici specifice și, prin urmare, nu ar fi selectivă în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
—
Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere considerând că scutirea profitului excedentar nu face parte din sistemul de referință. Scutirea profitului excedentar bazată pe sinergii și pe economii de diversificare în aplicarea principiului concurenței depline face parte integrantă din prevederile care determină venitul impozabil total și nu poate așadar să fie considerată o derogare de la sistemul de referință care conduce la selectivitate.
—
Comisia nu ar reuși să dovedească faptul că principiul concurenței depline este aplicat în mod greșit de serviciul belgian pentru decizii anticipate în materie fiscală (Belgische Rulingcommissie) în cadrul aplicării articolului 185 alineatul 2 litera b) din Codul privind impozitul pe venit din 1992. Raționamentul Comisiei nu ar fi coerent și ia în considerare elemente importante care totuși se contrazic sau nu au coerența necesară.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că obligația de recuperare ar încălca principiul securității juridice
(1) Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 248, p. 9).