11.7.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 251/43
Acțiune introdusă la 19 mai 2016 - NM/Consiliul European
(Cauza T-257/16)
(2016/C 251/49)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: NM (Insula Lesbos, Grecia) (reprezentanți: B. Burns, solicitor, și P. O’Shea, BL)
Pârât: Consiliul European
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
anularea Acordului din 18 martie 2016 dintre Consiliul European și Turcia, intitulat „Declarația UE-Turcia, 18 martie 2016”;
—
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe incompatibilitatea Acordului din 18 martie 2016 dintre Consiliul European și Turcia, intitulat „Declarația UE-Turcia, 18 martie 2016”, cu drepturile fundamentale ale Uniunii, în special cu articolele 1, 18 și 19 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Turcia nu este o țară sigură în sensul articolului 36 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO 2005, L 326, p. 13, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 242).
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO 2001, L 212, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 179) ar fi trebuit să fie pusă în aplicare.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că acordul în litigiu este în realitate un tratat sau un „act” obligatoriu, cu efecte juridice pentru reclamant, și că nerespectarea articolului 218 TFUE și/sau a articolului 78 alineatul (3) TFUE, împreună sau separat, determină nevaliditatea acordului în litigiu.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea interdicției privind expulzările colective, în sensul articolului 19 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.