22.8.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 305/38
Acțiune introdusă la 24 mai 2016 – Suedia/Comisia
(Cauza T-260/16)
(2016/C 305/53)
Limba de procedură: suedeza
Părțile
Reclamant: Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk, N. Otte Widgren, C. Meyer-Seitz, U. Persson și L. Swedenborg)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
cu titlu principal, anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/417 a Comisiei din 17 martie 2016 (denumită în continuare „decizia atacată”) în măsura în care are ca efect ca unele corecții financiare să fie efectuate la rata forfetară de 2 % aferentă sumei de 8 811 286,44 euro privind ajutoarele directe decuplate care au fost plătite Suediei pentru anul de referință 2013 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003;
—
cu titlu subsidiar, anularea și reformarea deciziei în litigiu, astfel încât suma menționată mai sus să fie diminuată la 1 022 259,46 euro;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul arată că Comisia a încălcat articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului și articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR, din cauză că comunicarea care trebuia să fie notificată statelor membre în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus nici nu preciza pretinsa scădere imputabilă reclamantului în această privință și nici nu menționa măsurile corective care se impun pentru a garantarea respectării în viitor a reglementării menționate. În consecință, comunicarea nu poate fi invocată pentru a justifica impunerea în sarcina Suediei a corecției financiare forfetare în litigiu.
Reclamantul susține că Comisia a întemeiat decizia în litigiu pe considerații eronate referitoare la diferențele ce rezultă din comparația între numărul de erori evidențiate cu ocazia utilizării controlului prin teledetecție cu numărul de erori evidențiate cu ocazia utilizării metodei de control clasice, controlul la fața locului. Potrivit reclamantului, Comisia nici nu a reușit să arate în ce constau pretinsele încălcări și nici cum ar fi putut acestea să constituie un risc de pierdere pentru FEGA. Reclamantul arată că Suedia a realizat selecția controalelor și, în cea mai mare parte, analiza riscurilor la care expune articolul 31 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol și, în consecință, Suedia nu a expus FEGA la riscurile pretinse de Comisie. Decizia Comisiei referitoare la corecția forfetară de 2 % contravine, în opinia reclamantului, articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune și articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013.
În cazul în care Tribunalul ar ajunge la concluzia potrivit căreia analiza riscurilor nu a fost eficientă în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1122/2009, reclamantul susține cu titlu subsidiar că Comisia nu avea niciun motiv să aplice o corecție forfetară de 2 %. Nici amploarea cazului de neconformitate, în ceea ce privește natura și întinderea sa, nici pierderea economică pe care l-ar fi cauzat Uniunii cazul de neconformitate nu pot legitima suma de 8 811 286,44 euro care a fost exclusă de la finanțarea Uniunii prin decizia în litigiu. Reclamanta susține că este posibil, cu prețul unui efort rezonabil, să se stabilească cuantumul corespunzător riscului pe care cazul de neconformitate l-ar fi putut cauza. Utilizarea acestei corecții forfetare este contrară articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013, precum și Orientărilor privind calculul consecințelor financiare în cadrul pregătirii deciziei de închidere a conturilor FEOGA-Garantare (Documentul VI/5330/97) și principiului proporționalității. În opinia reclamantului, cuantumul ce rezultă din corecția forfetară trebuie deci să fie diminuat.
Full & Egal Universal Law Academy