25.7.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 270/66
Acțiune introdusă la 13 iunie 2016 – East West Consulting/Comisia
(Cauza T-298/16)
(2016/C 270/71)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: East West Consulting SPRL (Nandrin, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și A. Tymen, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
declararea prezentei acțiuni drept admisibilă și întemeiată;
în consecință,
—
declararea faptului că este angajată răspunderea extracontractuală a Comisiei;
—
obligarea pârâtei la repararea prejudiciului suferit de reclamantă, evaluat, sub rezerva modificării, la suma de 496 000 de euro;
—
în orice caz, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.
1.
Primul motiv întemeiat pe încălcări suficient de grave ale normelor de drept pe care Comisia le-ar fi săvârșit prin activarea, în temeiul Deciziei 2008/969/CE, Euratom a Comisiei din 16 decembrie 2008 privind sistemul de avertizare rapidă pentru ordonatorii de credite ai Comisiei și ai agențiilor executive (JO 2008, L 344, p. 125), avertismentului „W3b” în sistemul de avertizare rapidă (SAR) împotriva reclamantei, în urma unei anchete a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), identificând nivelul de risc asociat reclamantei în calitatea sa de ofertant câștigător al contractului de achiziții publice de servicii privind un proiect vizând întărirea luptei împotriva muncii nedeclarate în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei. Acest motiv cuprinde cinci aspecte:
—
primul aspect, potrivit căruia decizia de avertizare a reclamantei în SAR (denumită în continuare „Decizia SAR”) ar fi ilegală, întrucât nu ar avea temei legal, ar încălca articolul 5 TUE și dreptul fundamental la prezumția de nevinovăție;
—
al doilea aspect, potrivit căruia Decizia SAR ar fi ilegală, întrucât ar încălca principiul securității juridice cu privire la condițiile referitoare la avertizarea „W3b”;
—
al treilea aspect, potrivit căruia Decizia SAR ar fi ilegală, întrucât ar rezulta din încălcări ale articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale principiului bunei administrări, ale dreptului la apărare, ale dreptului fundamental de a fi ascultat, precum și ale obligației de motivare;
—
al patrulea aspect, invocat cu titlu subsidiar, potrivit căruia Comisia ar fi încălcat Decizia SAR, obligația de motivare consacrată prin articolul 41 din Cartă, obligația de diligență și principiul proporționalității;
—
al cincilea aspect, potrivit căruia motivul refuzului acordului Comisiei ar fi nelegal, întrucât nu ar respecta caietul de sarcini.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe prejudiciul suferit de reclamantă și pe legătura de cauzalitate între comportamentul culpabil al Comisiei și acest prejudiciu.