27.2.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 63/29
Acțiune introdusă la 15 decembrie 2016 – MS/Comisia
(Cauza T-314/16)
(2017/C 063/40)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: MS (Castries, Franța) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și întemeiată;
în consecință:
—
anularea deciziei Comisiei de refuzare a accesului la documentele din 2 februarie 2016 și a deciziei de confirmare a acestui refuz din 19 aprilie 2016;
—
repararea prejudiciului moral care rezultă din comportamentul culpabil al Comisiei Europene, evaluat ex aequo et bono la 20 000 euro;
—
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 1/vol. 3, p. 76), în special a articolelor 2 și 4 din acesta.
În opinia reclamantului, pentru a refuza accesul la documentele solicitate, Comisia a invocat două excepții care figurează la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, și anume, pe de o parte, protecția vieții private și integrității individului și, pe de altă parte, protecția procedurilor judiciare. Or, Comisia nu ar fi demonstrat că divulgarea documentelor în cauză ar fi adus atingere protecției vieții private și a integrității persoanelor care ar fi menționate în documentele respective. Pe de altă parte, transferul datelor cu caracter personal pe care aceste documente le conțin ar fi absolut necesar pentru a înțelege acuzațiile aduse reclamantului. În lipsa acestei posibilități, reclamantul nu ar beneficia de egalitatea armelor și nu ar fi în măsură să își pregătească în mod adecvat apărarea. Accesul la documente, precum și la datele cu caracter personal pe care le conțin, ar fi în schimb necesar, justificat și proporțional cu obiectivul bunei administrări, protecției dreptului la apărare și respectării vieții private a reclamantului. Comisia ar aduce cu atât mai mult atingere vieții private a reclamantului cu cât ea nu ar trata în mod loial datele cu caracter personal care îl privesc.
Cu titlu subsidiar, reclamantul subliniază că excepțiile prevăzute la articolul 4 nu se opun divulgării unui document solicitat decât dacă un interes public nu justifică această divulgare. El consideră că drepturile fundamentale, în special dreptul la apărare, sunt de natură să constituie un asemenea interes public.
În decizia sa de respingere a cererii de confirmare, Comisia s-ar fi limitat să furnizeze o motivare pur generică întrucât nu ar explica motivul pentru care un acces parțial la documentele menționate ar pune în pericol interesul protecției datelor cu caracter personal și a vieții private a personalelor menționate în acestea.
Reclamantul consideră, în sfârșit, că nelegalitățile comise de Comisie constituie tot atâtea fapte culpabile care i-au cauzat un prejudiciu real și cert.
Full & Egal Universal Law Academy