26.9.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 350/23
Acțiune introdusă la 29 iulie 2016 – SJM Coordination Center/Comisia
(Cauza T-420/16)
(2016/C 350/29)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: St. Jude Medical Coordination Center (SJM Coordination Center) (Zaventem, Belgia) (reprezentanți: F. Louis și J. Ylinen, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei;
—
cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care îl include pe reclamant printre beneficiarii pretinsei scheme de ajutoare;
—
cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care dispune recuperarea oricărui cuantum al pretinselor ajutoare de la reclamant;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă opt motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe necompetență
Reclamantul susține că Comisia nu dispune de competența de a adopta decizia atacată și că decizia atacată încalcă principiul atribuirii care limitează competențele Uniunii.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat
Reclamantul susține că pozițiile contradictorii adoptate de Comisie în decizia sa de inițiere a procedurii și în decizia atacată au încălcat dreptul de a fi ascultat al reclamantului.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe calificarea eronată drept schemă de ajutoare
Reclamantul susține că decizia atacată ajunge în mod eronat la concluzia existenței unei scheme, că abordarea Comisiei încalcă datoria acesteia de a efectua o examinare cuprinzătoare, diligentă și imparțială a faptelor care fac obiectul investigației.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe insuficiența motivării
Reclamantul susține că Comisia nu precizează în mod adecvat motivele pe care s-a întemeiat decizia atacată.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe constatarea eronată a selectivității în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE
Reclamantul susține că decizia atacată cuprinde erori cu privire la toate cele trei etape de stabilire a selectivității în numeroase moduri: (i) articolul 185 alineatul (2) litera (b) din Code des impôts sur les revenus 1992 sau CIR (Codul impozitului pe venit 1992) și regula profitului excedentar nu pot fi excluse din sistemul de referință, (ii) decizia obținută de reclamant nu derogă nici (a) de la principiul concurenței depline, nici (b) de la sistemul belgian al impozitului pe profit și (iii) pretinsa derogare ar fi justificată de necesitatea de a evita dubla impunere.
6.
Al șaselea motiv, întemeiat pe lipsa unui avantaj
Reclamantul susține că decizia atacată nu analizează existența unui avantaj. Potrivit reclamantului, el nu a obținut un avantaj și orice prestație în favoarea acestuia este în conformitate cu principiul concurenței depline prevăzut la articolul 9 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri, pe care articolul 185 alineatul (2) din CIR îl introduce în dreptul belgian.
7.
Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament
Reclamantul susține că decizia atacată încalcă principiul egalității de tratament întrucât (i) afirmă că principiul concurenței depline conferă administrațiilor fiscale dreptul să majoreze baza de impozitare a întreprinderilor multinaționale (IMN) și stabilește, în același timp, cerința unui risc concret de dublă impunere pentru a permite ajustări descendente și (ii) limitează analiza avantajului la nivelul entității IMN belgiene.
8.
Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și legalității
Decizia atacată încalcă principiul securității juridice întrucât (i) se detașează de jurisprudență și de practica anterioară a însăși Comisiei și (ii) nu identifică pretinsul avantaj.
9.
Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că recuperarea are drept rezultat dubla impunere
Reclamantul susține că în decizia atacată se presupune în mod eronat că nu poate exista nicio problemă de dublă impunere, care s-ar accentua dacă reclamantul ar fi obligat să plătească orice sumă în procesul de recuperare. Potrivit reclamantului, decizia atacată trebuie, prin urmare, să fie anulată, în măsura în care obligă Belgia să recupereze orice sumă de la reclamant.
10.
Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că recuperarea nu poate fi supusă puterii discreționare a Comisiei
Reclamantul susține că decizia atacată pare să acorde Comisiei puterea discreționară de a respinge ajustările bazei de impozitare a contribuabilului în temeiul circumstanțelor de fapt reale la momentul în care s-a adoptat decizia fiscală.