10.10.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 371/19
Acțiune introdusă la 3 august 2016 – AEIM și Kazenas/Comisia
(Cauza T-436/16)
(2016/C 371/21)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamanți: L’application électronique industrielle moderne (AEIM) (Algrange, Franța), Philippe Kazenas (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: B. Wizel, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului:
—
obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 536 912 euro reprezentând pierderile financiare suferite prin investițiile irecuperabile pentru vizitele prealabile atribuirii contractelor de achiziții publice, atribuiri care s-au efectuat fraudulos;
—
obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2 092 650 de euro cu titlu de beneficiu nerealizat pentru contractele de achiziții publice pe care reclamanta le-ar fi putut obține în cazul în care acestea ar fi fost atribuite în mod echitabil și fără corupție;
—
obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 85 000 de euro constituind cheltuielile și onorariile avocațiale pe care a fost obligat să le plătească pentru a-și organiza apărarea ca urmare a corupției funcționarului european;
—
obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 150 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral;
—
obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unor dobânzi compensatorii aferente tuturor acestor sume începând cu luna decembrie 2005, acesta constituind sfârșitul perioadei încălcării;
—
obligarea pârâtei la restituirea cheltuielilor și a onorariilor avocațiale aferente prezentei proceduri reprezentând suma de 75 000 de euro;
—
obligarea pârâtei la plata unor dobânzi moratorii începând de la data pronunțării hotărârii;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanții invocă un comportament nelegal al unui funcționar al Comisiei Europene în cadrul atribuirii unor contracte de achiziții publice, care le-ar fi adus grave prejudicii în legătură directă cu această atitudine și pentru care solicită despăgubiri.
Aceștia consideră, astfel, că cele trei condiții pentru a invoca răspunderea extracontractuală a Uniunii sunt reunite și anume un comportament nelegal al unei instituții sau al unuia dintre agenții acesteia, un prejudiciu real și o legătură de cauzalitate între comportamentul acestui agent și prejudiciile invocate.
În speță, aceștia arată că faptele de corupție ale unui funcționar european în cadrul atribuirii unor contracte de achiziții publice constituie o încălcare suficient de gravă a principiilor egalității de tratament și transparenței pe care autoritatea contractantă trebuie să le respecte în procedurile de cerere de ofertă față de toți ofertanții.
Reclamanții apreciază că atribuirea frauduloasă a contractelor de achiziții publice în cauză a provocat prejudicii reale societății AEIM, care a obținut doar contracte privind țări presupus periculoase pe care nu le doreau ceilalți doi ofertanți corupători, în condițiile în care, dacă toate contractele ar fi fost atribuite fără corupție, societatea menționată, fiind singura care a ofertat cu integritate, ar fi putut să le obțină.
Aceștia doresc să se prevaleze de principiul bunei administrări a Comisiei, care ar fi dat dovadă de grave disfuncții în speță, precum și de principiul protecției încrederii legitime care include orice operator economic pe care o instituție ar fi putut să îl determine să nutrească speranțe întemeiate.
Reclamanții consideră, de asemenea, că au suferit, pe lângă prejudiciile de ordin financiar, prejudicii de ordin moral, cauzate, printre altele, de o atingere adusă reputației lor și de obligația de a se apăra împotriva acuzațiilor care s-au adeverit a fi inexacte și imaginare.
Full & Egal Universal Law Academy