28.11.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 441/20
Recurs introdus la 19 septembrie 2016 de Pieter De Meyer și alții împotriva Hotărârii din 20 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-113/15, Adriaen și alții/Comisia
(Cauza T-667/16 P)
(2016/C 441/25)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurenți: Pieter De Meyer (Bruxelles, Belgia) și alți opt recurenți (reprezentant: R. Rata, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurenților
Recurenții solicită Curții:
—
anularea Hotărârii din 20 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene în cauza F-113/15;
—
anularea deciziei din 14 noiembrie 2014 a autorității împuternicite să facă numiri din cadrul Comisiei Europene, difuzată prin intermediul notei administrative nr. 41/2014 de stabilire a listei funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2014, în măsura în care nu include numele recurenților;
—
obligarea Comisiei Europene la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenții invocă trei motive.
1.
Primul motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite prin respingerea primului motiv al recurenților ca fiind neîntemeiat. Recurenții susțin că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit patru erori principale în ceea ce privește primul lor motiv:
—
în primul rând, Tribunalul a stabilit, în contradicție cu jurisprudența aplicabilă, că nu trebuie să verifice legalitatea acțiunilor autorității împuternicite să facă numiri dacă aceasta din urmă declară că și-a îndeplinit sarcinile și obligațiile legale;
—
în al doilea rând, în mod eronat Tribunalul a respins Raportul Comitetului comun de monitorizare ca element de probă și nu a analizat în mod efectiv caracterul incomparabil demonstrat al surselor de informații utilizate de autoritatea împuternicită să facă numiri;
—
în al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare ignorând – fără justificare – existența argumentului și a probelor invocate de recurenți în ceea ce privește evaluarea matematică a metodologiei de apreciere literară a autorității împuternicite să facă numiri, precum și al doilea aspect al primului motiv al recurenților în întregime;
—
în al patrulea rând, în mod eronat Tribunalul a plecat de la prezumția că lipsa unei evaluări comparative efective a meritelor nu poate conduce la anularea unei decizii privind promovarea.
2.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenții susțin că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește al doilea motiv invocat de aceștia:
—
în primul rând, prin limitarea arbitrară a domeniului de aplicare și a aplicabilității articolului 25 din Statutului funcționarilor, precum și a drepturilor fundamentale conferite recurenților de dreptul Uniunii într-un mod incompatibil cu intenția legiuitorului Uniunii și
—
în al doilea rând, prin respingerea celui de al doilea motiv al recurenților ca fiind neîntemeiat pentru considerente vădit eronate.
3.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, potrivit căruia nu a fost realizat un control judiciar imparțial și efectiv, fiind încălcat astfel dreptul recurenților la o cale de atac efectivă, aceștia susțin că:
—
în primul rând, judecătorul-raportor a făcut afirmații prejudiciabile care demonstrează o lipsă de imparțialitate a raportului pregătitor, care a decis anticipat rezultatul motivelor invocate de recurenți;
—
în al doilea rând, președintele Tribunalului nu a recuzat judecătorul și nu a transferat cauza unei alte camere, deși a admis că afirmațiile prejudiciabile contestate au fost copiate și preluate ca atare dintr-o altă hotărâre care se referă la alți reclamanți;
—
în al treilea rând, Tribunalul a ignorat și a respins în mod selectiv argumente și probe decisive fără analizarea sau evaluarea lor. În concluzie, recurenții consideră că Tribunalul a încălcat dreptul lor la o cale de atac efectivă întrucât nu a realizat un control judiciar imparțial și efectiv.