28.11.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 441/22
Recurs introdus la 19 septembrie 2016 de HL împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 20 iulie 2016 în cauza F-112/15, HL/Comisia
(Cauza T-668/16 P)
(2016/C 441/26)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: HL (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: R. Rata, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
anularea Hotărârii din 20 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-112/15;
—
anularea deciziei din 14 noiembrie 2014 a autorității împuternicite să facă numiri din cadrul Comisiei Europene, adoptată prin Nota administrativă nr. 41-2014 de stabilire a listei funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2014, în măsura în care nu include numele recurentului;
—
obligarea Comisiei Europene să își suporte propriile cheltuieli de judecată și să le plătească pe cele efectuate de recurent.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, recurentul invocă trei motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unor erori de drept prin respingerea primului motiv al recurentului ca nefondat. Recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit patru erori esențiale în ceea ce privește primul său motiv:
—
în primul rând, Tribunalul a statuat, cu încălcarea jurisprudenței aplicabile, că nu este necesar să verifice legalitatea acțiunilor autorității împuternicite să facă numiri, dacă aceasta declară că și-a îndeplinit atribuțiile și obligațiile legale;
—
în al doilea rând, Tribunalul, în mod eronat, a respins ca probă raportul Comitetului comun de monitorizare și nu a luat în considerare în mod efectiv imposibilitatea dovedită de a compara sursele de informare folosite de autoritatea împuternicită să facă numiri;
—
în al treilea rând, Tribunalul a ignorat în mod eronat – fără justificare – existența argumentelor și a probelor prezentate de recurent cu privire la estimarea matematică a metodologiei de evaluare literară a autorității împuternicite să facă numiri, precum și a celui de al doilea aspect al primului său motiv, în întregime;
—
în al patrulea rând, Tribunalul a presupus în mod eronat că lipsa unei aprecieri efective comparative a meritelor nu poate determina anularea unei decizii privind promovarea.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe susținerea recurentului că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește al doilea motiv al său:
—
în primul rând prin limitarea arbitrară a obiectului și a aplicabilității articolului 25 din Statutul funcționarilor, precum și a drepturilor fundamentale ale recurentului potrivit dreptului Uniunii, într-o manieră incompatibilă cu voința legiuitorului Uniunii, și
—
în al doilea rând, prin respingerea ca nefondat a celui de al doilea motiv al recurentului pentru motive vădit eronate.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe neefectuarea unui control jurisdicțional imparțial și efectiv, care a determinat o încălcare a dreptului recurentului la o cale de atac efectivă, recurentul susținând că:
—
în primul rând, judecătorul raportor a făcut declarații prejudiciabile care demonstrează subiectivism în raportul pregătitor, care au decis în mod anticipat modul de soluționare a cererilor recurentului;
—
în al doilea rând, președintele Tribunalului nu l-a recuzat pe judecător și nu a transferat cauza la o altă cameră, deși a recunoscut că declarațiile prejudiciabile atacate au fost preluate dintr-o altă cauză în care erau implicați alți recurenți;
—
în al treilea rând, Tribunalul a ignorat și a respins, în mod selectiv, argumente și probe esențiale, fără a le analiza sau verifica. În concluzie, recurentul consideră că dreptul său la o cale de atac efectivă a fost încălcat de Tribunal prin neefectuarea unui control jurisdicțional imparțial și efectiv.