28.11.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 441/30
Recurs introdus la 30 septembrie 2016 de José Barroso Truta, Marc Forli, Calogero Galante, Bernard Gradel împotriva Hotărârii din 20 iulie 2016 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-126/15, Barroso Truta și alții/Curtea
(Cauza T-702/16 P)
(2016/C 441/35)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurenți: José Barroso Truta (Bofferdange, Luxemburg), Marc Forli (Lexy, Franța), Calogero Galante (Aix-Sur-Cloie, Belgia), Bernard Gradel (Konacker, Franța) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Concluziile
Recurenții solicită Tribunalului:
să declare și să hotărască:
—
anulează Hotărârea Tribunalului funcției publice în cauza F-126/15, Barroso Truta și alții/CJUE;
rejudecând pe fond,
—
obligă Curtea de Justiție la plata sumei de 61 121,08 euro domnului Barroso Truta, a sumei de 129 440,98 euro domnului Forli, a sumei de 76 324,29 euro domnului Galante și a sumei de 99 565,13 euro domnului Gradel, către orice fond sau poliță de asigurare în numele recurenților;
—
cu titlu subsidiar, obligă Curtea de Justiție la plata către recurenți a sumelor menționate anterior, acestea trebuind să fie majorate cu dobânzi compuse cu rata de 3,1 % pe an începând de la data transferului drepturilor de pensie în sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene;
—
obligă Curtea de Justiție la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenții invocă trei motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe eroarea de drept pe care ar fi săvârșit-o Tribunalul Funcției Publice (TFP), întrucât a considerat că acțiunea în despăgubire era inadmisibilă pentru motivul că recurentele nu ar fi respectat procedura precontencioasă, care ar fi trebuit să înceapă prin introducerea unei reclamații, apoi a unei acțiuni în anulare eventuale împotriva deciziilor privind recunoașterea unui spor de ani de plată a contribuțiilor în sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept pe care TFP ar fi săvârșit-o, întrucât a considerat că AICM nu săvârșise nicio greșeală de serviciu cu ocazia comunicării propunerilor privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, care s-au dovedit totuși incomplete, chiar incorecte, întrucât erau adresate unor agenți contractuali din grupa de funcții I.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept pe care TFP ar fi săvârșit-o întrucât a considerat că prejudiciul invocat de recurenți era ipotetic.