9.4.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 123/22
Acțiune introdusă la 12 decembrie 2017 – PV/Comisia
(Cauza T-786/16)
(2018/C 123/30)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: PV (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
declararea admisibilității și temeiniciei prezentei cereri;
în consecință:
—
anularea deciziilor contestate din 31 mai 2016 și din 5 iulie 2016 cu privire la reținerile din salarii pentru care reclamantul a introdus reclamații în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, la 29 iulie 2016 (R/492/16) și, respectiv, la 30 iulie 2016 (R/493/16), ambele respinse la data de 28 noiembrie 2016;
—
anularea deciziilor contestate din 15 septembrie 2016 și din 11 iulie 2016 cu privire la reținerile din salarii și aducerea la zero a salariului începând cu luna iulie 2016, față de care reclamantul a formulat o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut la data de 19 septembrie 2016 (R/496/16), respinsă la data de 17 ianuarie 2017;
—
anularea deciziei contestate din 21 septembrie 2016 de informare a reclamantului despre datoria globală în cuantum de 42 704,74 euro față de Comisie, motiv pentru care o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut a fost introdusă la data de 8 noiembrie 2016 (R/556/16) și respinsă la data de 17 ianuarie 2017;
—
anularea notei de debit contestate nr. 32441709991 din 20 iulie 2017 privind suma de 42 704,74 euro, prin care se solicita plata datoriei contestate în cuantum de 42 704,74 euro, motiv pentru care o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut a fost introdusă la data de 31 iulie 2017 (R/346/17) și respinsă la data de 29 noiembrie 2017;
—
anularea deciziei de revocare luată de AIPN tripartită la data de 26 iulie 2016 împotriva căreia reclamantul a formulat reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut la data de 3 octombrie 2016 (R/510/16) și care a fost respinsă la data de 2 februarie 2017, precum și anularea procedurii disciplinare CMS 13/087 sub toate aspectele;
—
repararea prejudiciului suferit ca urmare a hărțuirii morale de la DG Ocuparea Forței de Muncă, de la DG Buget şi de la DG Interpretare, împreună, de serviciul medical, de PMO și de DG HR, a căror primă hărţuire datează din luna octombrie 2008;
—
anularea tuturor rapoartelor de evaluare din 2014, 2015 și 2016 ale reclamantului din cauza hărțuirii de la DG SCIC;
și acordarea compensațiilor următoare în baza articolului 340 TFUE:
—
obligarea la repararea prejudiciului moral în cuantum de 889 000 de euro și a prejudiciului material în cuantum de 132 828,67 euro al reclamantului generate de aceste decizii contestate, estimate, sub rezerva reevaluării, la suma de 1 021 828,67 euro, care trebuie majorată cu dobânzile de întârziere calculate până la data plății efective;
în subsidiar, în ceea privește hărțuirea morală suferită și „falsurile intelectuale” folosite, ceea ce face ca asemenea neregularități să nu poată fi tolerate de ordinea juridică a Uniunii:
—
anularea tuturor celorlalte reclamații sub formă de rețineri din salarii din perioada martie 2015–iulie 2016, şi anume a celor 12 decizii din 9/2/2015, 30/3/2015, 5/5/2015, 24/6/2015, 1/10/2015, 12/11/2015, 15/1/2016, 22/4/2016, 31/5/2016, 5/7/2016, 15/9/2016 și 11/7/2016, precum și a tuturor respingerilor cererilor de anulare, şi anume deciziile R/1110/14 din 11.3.2015, R/225/15 din 3 iulie 2015, R/292/15 din 23 iulie 2015, R/376/15 din 18 august 2015, R/419/15 din 25 septembrie 2015, R/496/15 din 23 octombrie 2015, R/787/15 și R/788/16 și R/71/16 din 21 martie 2016, R/282/16 din 12 septembrie 2016;
—
anularea tuturor deciziilor de respingere care privesc reclamațiile privind procedurile de evaluare, şi anume respingerile R/ll00/14 din 12 martie 2015, R/313/15 din 11 august 2015, R/676/15 din 13 octombrie 2015, R/127/16 şi R/128/16 din 7 iunie 2016 și R/342/16 din 21 septembrie 2016;
—
anularea tuturor respingerilor cererilor de asistență – articolul 24 din statut –din 23 octombrie 2014, din 20 ianuarie 2015, din 20 martie 2015, din 30 iulie 2015 (cererea D/322/15), din 15 martie 2016 (cererea D/776/15) și, respectiv, din 18 mai 2016;
—
anularea tuturor „avizelor medicale” pentru absenţe nejustificate ale Dr. [X] din 16 şi din 18 iulie 2018, din 8 august 2014, din 4 septembrie 2014, din 4 decembrie 2014, din 4 februarie 2015, din 13 aprilie 2015, din 4 iunie 2015, din 11 august 2015, din 14 octombrie 2015, din 4 decembrie 2015, din 5 februarie 2016, din 22 martie 2016, din 18 aprilie 2016, din 3 iunie 2016, din 30 iunie 2016 şi din 25 iulie 2016;
—
anularea „avizelor medicale” din 27 iunie 2014 al Dr. [X] și din 10 octombrie 2014 al Dr. [Y] care l-au trimis pe reclamant în fața hărțuitorilor săi;
—
anularea respingerii reclamației administrative R/182/16 din 14 iulie 2016 introdusă la data de 22 martie 2016 referitoare la o absență nejustificată din 16 și din 17 martie 2016 la domiciliul său;
—
anularea tuturor scrisorilor de debit, respectiv cele din 10 martie 2015, din 11 mai 2015, din 10 iunie 2015, din 11 august 2015, din 13 noiembrie 2015, din 9 decembrie 2015, din 18 iulie 2016, precum și scrisorile de informare prealabilă cu privire la nota de debit din 21 iunie 2016 și din 21 septembrie 2016;
și, în orice caz:
—
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 1, 3, 4 și 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și a articolului 1e punctul 2 și a articolului 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), care consacră interdicția hărțuirii morale.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 21a, 22b și 23 din statut privind interdicția de a comite acte ilicite.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului solicitudinii și al asistenței, cu încălcarea articolului 24 din statut.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 59 și pe interpretarea eronată a articolului 60 din statut.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 41 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care privesc tratamentul imparțial, dreptul de a fi ascultat și, respectiv, dreptul la apărare, precum și a articolului 3 din anexa IX la statut privind dreptul de a fi ascultat de către autoritatea împuternicită să facă numiri („AIPN”) înainte de sesizarea Comisiei de disciplină, în conformitate cu jurisprudența Kerstens/Comisia (Hotărârea din 14 februarie 2017, Kerstens/Comisia, T-270/16 P, nepublicată, EU:T:2017:74).
Reclamantul solicită, de asemenea, acordarea unei compensații în cuantum de 889 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și de 132 828,67 euro cu titlu de prejudiciu material, în conformitate cu articolul 340 TFUE.
Full & Egal Universal Law Academy