10.9.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 319/5
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus – Finlanda) – Bosphorus Queen Shipping Ltd Corp./Rajavartiolaitos
(Cauza C-15/17) (1)
([Trimitere preliminară - Convenția de la Montego Bay - Articolul 220 alineatul (6) - Competența statului de coastă - Competența Curții de a interpreta prevederile dreptului internațional - Directiva 2005/35/CE - Poluare cauzată de nave - Articolul 7 alineatul (2) - Convenția Marpol 73/78 - Deversare de hidrocarburi în zona economică exclusivă de către o navă străină aflată în tranzit - Împrejurările în care un stat de coastă poate să intenteze o acțiune împotriva unei nave străine - Libertatea de navigație - Protecția mediului marin - Prejudicii grave sau risc de a cauza prejudicii grave litoralului, intereselor conexe sau oricăror resurse ale mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive - Probe obiective clare])
(2018/C 319/06)
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Korkein oikeus
Părțile din procedura principală
Recurentă: Bosphorus Queen Shipping Ltd Corp.
Intimată: Rajavartiolaitos
Dispozitivul
1)
Articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, semnată la Montego Bay la 10 decembrie 1982, și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni, inclusiv sancțiuni penale, pentru infracțiunile de poluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009, trebuie să fie interpretate în sensul că expresia „probe obiective clare”, în sensul acestor dispoziții, se referă nu numai la săvârșirea unei încălcări, ci și la dovada consecințelor acestei încălcări.
2)
Expresia „litoralului sau intereselor conexe”, care figurează la articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să fie interpretată în sensul că, în principiu, are aceeași semnificație ca expresia „zona de coastă sau […] interesele conexe”, prevăzută la articolul I alineatul (1) și la articolul II alineatul (4) din Convenția internațională privind intervenția în largul mării în cazurile de accidente însoțite de poluarea cu petrol, încheiată la Bruxelles la 29 noiembrie 1969, acest articol 220 alineatul (6) aplicându-se de asemenea resurselor neregenerabile ale mării teritoriale ale statului de coastă și oricăror resurse ale zonei economice exclusive a acestuia.
3)
Articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să fie interpretate în sensul că resursele mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive a unui stat de coastă, în sensul acestor dispoziții, vizează speciile exploatate, dar și speciile vii asociate cu speciile exploatate sau dependente de acestea, cum ar fi speciile de animale și de plante cu care se hrănesc speciile exploatate.
4)
Nu trebuie, în principiu, să se țină seama de noțiunea „poluare gravă”, prevăzută la articolul 220 alineatul (5) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, cu ocazia aplicării articolului 220 alineatul (6) din această convenție și a articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, și în special cu ocazia aprecierii consecințelor unei încălcări, astfel cum sunt definite în dispozițiile respective.
5)
Pentru a se aprecia consecințele unei încălcări, astfel cum sunt definite la articolul 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să se ia în considerare toate indiciile care permit să se demonstreze că a fost cauzat sau riscă să fie cauzat un prejudiciu bunurilor și intereselor conexe ale statului de coastă, precum și să se evalueze gravitatea prejudiciului cauzat sau care riscă să fie cauzat acestor bunuri sau acestor interese, ținându-se seama printre altele:
—
de caracterul cumulativ al atingerii aduse mai multor sau chiar tuturor acestor bunuri și tuturor acestor interese conexe, precum și de diferențele de vulnerabilitate a statului de coastă în ceea ce privește atingerile aduse diverselor bunuri și interese conexe;
—
de consecințele negative previzibile ale deversărilor asupra bunurilor și a intereselor conexe menționate nu numai pe baza dovezilor științifice disponibile, ci și pe baza naturii substanței sau a substanțelor nocive pe care le conțin deversările în discuție, precum și a volumului, a sensului, a vitezei și a duratei de propagare a deversărilor menționate.
6)
Caracteristicile geografice și ecologice speciale și vulnerabilitatea zonei Mării Baltice influențează condițiile de aplicare a articolului 220 alineatul (6) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și a articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, în ceea ce privește definirea și calificarea încălcării, precum și – însă în mod neautomat – în ceea ce privește aprecierea întinderii prejudiciului pe care l-a cauzat această încălcare bunurilor și intereselor conexe ale statului de coastă.
7)
Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2005/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123, trebuie să fie interpretat în sensul că nu permite statelor membre să impună măsuri mai stricte, conforme cu dreptul internațional, decât cele enunțate la articolul 7 alineatul (2) din această directivă atunci când acesta este aplicabil, statele de coastă fiind însă abilitate să ia alte măsuri echivalente cu cele prevăzute la articolul 220 alineatul (6) menționat.
(1) JO C 86, 20.3.2017.
Full & Egal Universal Law Academy