27.8.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 301/5
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – NN A/S/Skatteministeriet
(Cauza C-28/17) (1)
((Trimitere preliminară - Articolul 49 TFUE - Impozit pe profit - Reglementare fiscală națională care supune transferul pierderilor înregistrate de un sediu permanent, situat pe teritoriul național, al unei societăți stabilite în alt stat membru, către o societate rezidentă care aparține aceluiași grup, unei condiții care constă în imposibilitatea de a utiliza pierderile pentru nevoile unui impozit străin))
(2018/C 301/06)
Limba de procedură: daneza
Instanța de trimitere
Østre Landsret
Părțile din procedura principală
Reclamantă: NN A/S
Pârât: Skatteministeriet
Dispozitivul
Articolul 49 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia societățile rezidente ale unui grup nu sunt autorizate să deducă din rezultatul lor integrat pierderile înregistrate de un sediu permanent rezident al unei filiale nerezidente a acestui grup decât în cazul în care normele aplicabile în statul membru în care are sediul această filială nu permit deducerea respectivelor pierderi din rezultatul acesteia din urmă, atunci când aplicarea acestei legislații este combinată cu cea a unei convenții de prevenire a dublei impuneri care autorizează, în acest din urmă stat membru, deducerea din impozitul pe venit datorat de filială a unui cuantum care corespunde impozitului pe venit achitat, în statul membru pe teritoriul căruia este situat acest sediu permanent, pentru activitatea acestuia. Cu toate acestea, articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei asemenea legislații dacă aplicarea acesteia are ca efect să priveze grupul menționat de orice posibilitate efectivă de deducere a pierderilor menționate din rezultatul său integrat, deși o imputare a acelorași pierderi asupra rezultatului filialei menționate este imposibilă în statul membru pe teritoriul căruia este stabilită aceasta, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.
(1) JO C 121, 18.4.2017.
Full & Egal Universal Law Academy