3.12.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 436/9
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Administrativen sad – Varna – Bulgaria) – Komisia za zashtita na potrebitelite/Evelina Kamenova
(Cauza C-105/17) (1)
((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2005/29/CE - Articolul 2 literele (b) și (d) - Directiva 2011/83/UE - Articolul 2 punctul 2 - Noțiunile „comerciant” și „practici comerciale”))
(2018/C 436/09)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad – Varna
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Komisia za zashtita na potrebitelite
Pârâtă: Evelina Kamenova
Cu participarea: Okrazhna prokuratura – Varna
Dispozitivul
Articolul 2 literele (b) și (d) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („directiva privind practicile comerciale neloiale”) și articolul 2 punctul 2 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretate în sensul că o persoană fizică care publică pe un site internet, în mod concomitent, un anumit număr de anunțuri pentru vânzarea unor bunuri noi și second hand, precum pârâta din litigiul principal, nu poate fi calificată drept „comerciant”, iar o astfel de activitate nu poate constitui o „practică comercială” decât dacă această persoană acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, în raport cu toate circumstanțele pertinente ale speței.
(1) JO C 144, 8.5.2017.
Full & Egal Universal Law Academy