Cauza C-230/17: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 iunie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – Erdem Deha Altiner, Isabel Hanna Ravn/Udlændingestyrelsen [Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Articolul 21 alineatul (1) TFUE – Directiva 2004/38/CE – Dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre – Dreptul de ședere al unui resortisant al unui stat terț, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean – Intrarea acestui membru de familie pe teritoriul statului membru în cauză ulterioară întoarcerii în respectivul stat membru a cetățeanului Uniunii]
C2942018RO920120180627RO001292102
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 iunie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – Erdem Deha Altiner, Isabel Hanna Ravn/Udlændingestyrelsen
(Cauza C-230/17) ( 1 )
„[Trimitere preliminară — Cetățenia Uniunii — Articolul 21 alineatul (1) TFUE — Directiva 2004/38/CE — Dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre — Dreptul de ședere al unui resortisant al unui stat terț, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean — Intrarea acestui membru de familie pe teritoriul statului membru în cauză ulterioară întoarcerii în respectivul stat membru a cetățeanului Uniunii]”2018/C 294/12Limba de procedură: daneza
Instanța de trimitere
Østre Landsret
Părțile din procedura principală
Apelanți: Erdem Deha Altiner, Isabel Hanna Ravn
Intimat: Udlændingestyrelsen
Dispozitivul
Articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care nu prevede acordarea unui drept de ședere derivat, în temeiul dreptului Uniunii, unui resortisant al unui stat terț, membru de familie al unui cetățean al Uniunii care are cetățenia respectivului stat membru și care se întoarce în acel stat după ce a locuit, în temeiul și cu respectarea dreptului Uniunii, într-un alt stat membru, în cazul în care acel membru de familie al cetățeanului Uniunii în cauză nu a intrat pe teritoriul statului membru de origine al acestui cetățean al Uniunii sau nu a depus în acel stat o cerere de permis de ședere „ca o consecință firească” a întoarcerii, în respectivul stat membru, a cetățeanului Uniunii în discuție, cu condiția ca o astfel de reglementare să impună, în cadrul unei aprecieri globale, să se țină seama și de alte elemente pertinente, în special cele care pot demonstra că, în pofida timpului scurs între întoarcerea cetățeanului Uniunii în respectivul stat membru și intrarea membrului familiei sale, resortisant al unui stat terț, în același stat membru, viața de familie întemeiată și consolidată în statul membru gazdă nu a încetat, astfel încât să justifice acordarea, în favoarea membrului de familie în cauză, a unui drept de ședere derivat, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
( 1 ) JO C 213, 3.7.2017.
Full & Egal Universal Law Academy