17.9.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 328/18
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 25 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Županijski Sud u Zagrebu – Croația) – Emiterea unui mandat european de arestare împotriva lui AY
(Cauza C-268/17) (1)
((Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia cadru 2002/584/JAI - Articolul 1 alineatul (2), articolul 3 punctul 2 și articolul 4 punctul 3 - Motive de refuz de executare - Închiderea unei anchete penale - Principiul ne bis in idem - Persoană căutată care a avut calitatea de martor într-o procedură anterioară referitoare la aceleași fapte - Emiterea mai multor mandate europene de arestare împotriva aceleiași persoane))
(2018/C 328/22)
Limba de procedură: croata
Instanța de trimitere
Županijski Sud u Zagrebu
Partea din procedura principală
AY
Dispozitivul
1)
Articolul 1 alineatul (2) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că autoritatea judiciară a statului membru de executare este ținută să adopte o decizie în privința oricărui mandat european de arestare care îi este transmis, chiar și atunci când, în acest stat membru, s a statuat deja cu privire la un mandat european de arestare anterior privind aceeași persoană și referitor la aceleași fapte, însă al doilea mandat european de arestare nu a fost emis decât ca urmare a punerii sub acuzare, în statul membru emitent, a persoanei căutate.
2)
Articolul 3 punctul 2 și articolul 4 punctul 3 din Decizia cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299, trebuie interpretate în sensul că o decizie a Ministerului Public, precum cea a Biroului central de anchete maghiar în discuție în litigiul principal, prin care s a pus capăt unei anchete începute față de un autor necunoscut, în cursul căreia persoana care face obiectul unui mandat european de arestare nu a fost ascultată decât în calitate de martor, fără ca o urmărire penală să fi fost efectuată împotriva acestei persoane și fără ca decizia menționată să fi fost luată față de aceasta nu poate fi invocată în vederea refuzării executării acestui mandat european de arestare în temeiul uneia sau al celeilalte dintre aceste dispoziții.
(1) JO C 256, 7.8.2017.