3.6.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 187/20
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 martie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus — Finlanda) — procedura inițiată de Oy Hartwall Ab
(Cauza C-578/17) (1)
(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 2 și articolul 3 alineatul (1) litera (b) - Refuz de înregistrare sau nulitate - Apreciere in concreto a caracterului distinctiv - Calificarea unei mărci - Incidență - Marcă de culoare sau marcă figurativă - Reprezentarea grafică a unei mărci prezentate sub formă figurativă - Condiții pentru înregistrare - Reprezentare grafică insuficient de clară și de precisă)
(2019/C 187/22)
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Korkein hallinto-oikeus
Părțile din procedura principală
Oy Hartwall Ab
Cu participarea: Patentti- ja rekisterihallitus
Dispozitivul
1)
Articolul 2 și articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, trebuie interpretate în sensul că calificarea dată unui semn cu ocazia înregistrării sale de către deponent, ca „marcă de culoare” sau „marcă figurativă”, constituie un element pertinent printre altele pentru a se determina dacă acest semn este susceptibil să constituie o marcă, în sensul articolului 2 din această directivă, și dacă, după caz, această marcă are un caracter distinctiv, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă, însă nu scutește autoritatea competentă în materie de mărci de obligația sa de a efectua o analiză in concreto și globală a caracterului distinctiv al mărcii examinate, ceea ce implică că această autoritate nu poate refuza înregistrarea unui semn ca marcă pentru simplul motiv că acest semn nu a dobândit caracter distinctiv prin utilizare în raport cu produsele sau serviciile solicitate.
2)
Articolul 2 din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că se opune, în circumstanțe precum cele din litigiul principal, înregistrării unui semn ca marcă, ca urmare a existenței unei contradicții în cererea de înregistrare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
(1) JO C 412, 4.12.2017.
Full & Egal Universal Law Academy