12.8.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 270/6
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 iunie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen — Suedia) — Skatteverket/Holmen AB
(Cauza C-608/17) (1)
(Trimitere preliminară - Impozit pe profit - Grup de societăți - Libertatea de stabilire - Deducere a pierderilor înregistrate de o filială nerezidentă - Noțiunea de „pierderi definitive” - Aplicare în cazul unei subfiliale - Legislație a statului de reședință al societății-mamă care impune o deținere directă a filialei - Legislație a statului de reședință al filialei care limitează compensarea pierderilor și care o interzice în anul lichidării)
(2019/C 270/06)
Limba de procedură: suedeza
Instanța de trimitere
Högsta förvaltningsdomstolen
Părțile din procedura principală
Reclamantă și pârâtă: Skatteverket
Pârâtă și reclamantă: Holmen AB
Dispozitivul
1)
Noțiunea de pierderi definitive ale unei filiale nerezidente, în sensul punctului 55 din Hotărârea din 13 decembrie 2005, Marks & Spencer (C-446/03, EU:C:2005:763), nu se aplică unei subfiliale, cu excepția cazului în care toate societățile intermediare între societatea-mamă care solicită o degrevare de grup și subfiliala care înregistrează pierderi care pot fi considerate definitive sunt rezidente ale aceluiași stat membru.
2)
În vederea aprecierii caracterului definitiv al pierderilor unei filiale nerezidente, în sensul punctului 55 din Hotărârea din 13 decembrie 2005, Marks & Spencer (C-446/03, EU:C:2005:763), împrejurarea că statul membru căruia îi aparține filiala nu permite transferul pierderilor unei societăți către un alt contribuabil în anul lichidării nu este determinantă, cu excepția cazului în care societatea-mamă demonstrează că îi este imposibil să valorifice aceste pierderi asigurându-se, în special prin intermediul unei cesiuni, că ele sunt luate în considerare de către un terț în contul exercițiilor viitoare.
3)
În ipoteza în care împrejurarea menționată la punctul 2 din prezentul dispozitiv ar deveni relevantă, nu prezintă importanță măsura în care legislația statului filialei care a înregistrat pierderi care pot fi calificate ca fiind definitive a avut drept consecință faptul că o parte a acestora nu a putut fi compensată cu profiturile curente ale filialei nerentabile sau cu cele ale unei alte entități din același grup.
(1) JO C 5, 8.1.2018.
Full & Egal Universal Law Academy