8.4.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 131/11
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Općinski Sud u Rijeci — Croația) — Anica Milivojević/Raiffeisenbank St. Stefan-Jagerberg-Wolfsberg eGen
(Cauza C-630/17) (1)
(Trimitere preliminară - Articolele 56 și 63 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Libera circulație a capitalurilor - Reglementare națională care prevede nulitatea contractelor de credit care prezintă elemente internaționale, încheiate cu un creditor neautorizat - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 17 alineatul (1) - Contract de credit încheiat de o persoană fizică în vederea unei prestări de servicii de cazare turistică - Noțiunea „consumator” - Articolul 24 punctul 1 - Competență exclusivă în materia drepturilor reale imobiliare - Acțiune în declararea nulității unui contract de credit și de radiere din cartea funciară a înscrierii unei garanții reale)
(2019/C 131/13)
Limba de procedură: croata
Instanța de trimitere
Općinski Sud u Rijeci
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Anica Milivojević
Pârâtă: Raiffeisenbank St. Stefan-Jagerberg-Wolfsberg eGen
Dispozitivul
1)
Articolul 56 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, sub efectul căreia, printre altele, contractele de credit și actele juridice întemeiate pe astfel de contracte, încheiate pe teritoriul acestui stat membru între debitori și creditori stabiliți în alt stat membru, care nu sunt titulari ai unei autorizații eliberate de autoritățile competente din primul stat membru pentru a-și desfășura activitatea pe teritoriul acestuia, sunt nule de drept de la data încheierii lor, chiar dacă au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a reglementării menționate.
2)
Articolul 4 alineatul (1) și articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care, în cadrul unor litigii referitoare la contracte de credit care prezintă elemente internaționale ce intră în domeniul de aplicare al acestui regulament, permite debitorilor să introducă o acțiune împotriva creditorilor care nu sunt titulari ai unei autorizații eliberate de autoritățile competente din statul membru respectiv pentru a-și desfășura activitatea pe teritoriul acestuia fie în fața instanțelor statului pe teritoriul căruia au sediul aceștia din urmă, fie în fața instanțelor de la locul unde au domiciliul sau sediul debitorii și atribuie competența de soluționare a acțiunii introduse de creditorii menționați împotriva debitorilor lor exclusiv instanțelor statului pe teritoriul căruia au domiciliul debitorii respectivi, indiferent dacă aceștia sunt consumatori sau profesioniști.
3)
Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie să fie interpretat în sensul că un debitor care a încheiat un contract de credit pentru a efectua lucrări de renovare într-un bun imobil care este domiciliul său, cu scopul, printre altele, de a oferi servicii de cazare turistică în acesta, nu poate fi calificat drept „consumator” în sensul acestei dispoziții, decât dacă, având în vedere contextul operațiunii, considerată în ansamblul său, pentru care a fost încheiat contractul respectiv, acesta din urmă prezintă o legătură atât de firavă cu activitatea profesională amintită, încât este evident că contractul menționat urmărește în principal scopuri private, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.
4)
Articolul 24 punctul 1 primul paragraf din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie să fie interpretat în sensul că o acțiune de radiere din cartea funciară a ipotecii care grevează un imobil reprezintă o acțiune „în materie de drepturi reale imobiliare”, în sensul acestei dispoziții, însă nu intră sub incidența acestei noțiuni o acțiune în declararea nulității unui contract de credit și a unui act notarial de constituire a unei ipoteci pentru garantarea creanței născute din acest contract.
(1) JO C 22, 22.1.2018.
Full & Egal Universal Law Academy