17.9.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 328/24
Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 14 iunie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Köln – Germania) – GS/Bundeszentralamt für Steuern
(Cauza C-440/17) (1)
([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Fiscalitate directă - Libertate de stabilire - Directiva 2011/96/UE - Articolul 1 alineatul (2) - Societate-mamă - Holding - Reținere la sursă a impozitelor pentru profiturile distribuite unei societăți-mamă holding nerezidente - Scutire - Fraudă, evaziune și abuz în materie fiscală - Prezumție])
(2018/C 328/30)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Finanzgericht Köln
Părțile din procedura principală
Reclamantă: GS
Pârât: Bundeszentralamt für Steuern
Dispozitivul
Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/13/UE a Consiliului, și articolul 49 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun legislației fiscale a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care aplică o reținere la sursă dividendelor acordate de o filială rezidentă societății sale mamă nerezidente, dar care exclude dreptul acesteia din urmă de a obține rambursarea sau scutirea de o asemenea reținere la sursă în cazul în care, pe de o parte, la această societate-mamă sunt deținute participații de către persoane care nu ar avea dreptul la o asemenea rambursare sau scutire dacă ar fi perceput direct dividende care provin de la o asemenea filială, iar veniturile brute realizate de societatea-mamă menționată în exercițiul financiar vizat nu provin din activitatea economică proprie și, pe de altă parte, una dintre cele două condiții stabilite de această legislație este îndeplinită, și anume, fie nu există rațiuni economice sau alte rațiuni importante care să justifice interpunerea acestei societăți-mamă, fie aceasta din urmă nu participă la activitatea economică generală cu o întreprindere organizată în mod adecvat având în vedere obiectul său de activitate, fără a se ține seama de caracteristicile organizatorice, economice sau de celelalte caracteristici importante ale întreprinderilor care au legături cu societatea-mamă în discuție.
(1) JO C 374, 6.11.2017.
Full & Egal Universal Law Academy