15.5.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 151/14
Recurs introdus la 19 ianuarie 2017 de Birkenstock Sales GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 9 noiembrie 2016 în cauza T-579/14, Birkenstock Sales GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
(Cauza C-26/17 P)
(2017/C 151/20)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Birkenstock Sales GmbH (reprezentanți: C. Menebröcker și V. Töbelmann, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 9 noiembrie 2016 (cauza T-579-14) în partea în care s-a respins acțiunea recurentei;
—
admiterea concluziilor recurentei prezentate în primă instanță în fața Tribunalului, referitoare la produsele cu privire la care a fost respinsă acțiunea;
—
obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Curții, a Tribunalului și a camerei de recurs.
Motivele și principalele argumente
1.
Recurenta solicită, pe de o parte, anularea Hotărârii Tribunalului din 9 noiembrie 2016 pronunțate în cauza T-579-14 privind marca internațională nr. 1132742 în partea în care s-a respins acțiunea recurentei și, pe de altă parte, admiterea cererilor formulate în primă instanță în fața Tribunalului și având ca obiect produsele pentru care a fost respinsă acțiunea.
2.
Recurenta invocă mai întâi o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene (1) în ceea ce privește aplicarea inexactă de către Tribunal a principiilor referitoare la mărcile tridimensionale la marca internațională în litigiu. Pe de altă parte, recurenta susține că Tribunalul, în cadrul aprecierii mărcii internaționale a recurentei potrivit principiilor referitoare la mărcile tridimensionale, nu a stabilit „normele și uzanțele sectorului” pentru produsele în litigiu. În sfârșit, recurenta reproșează Tribunalului că a aplicat, în cadrul aprecierii de ansamblu produse de marca internațională, criterii mai stricte decât cele prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.
3.
În plus, recurenta invocă o contradicție între motivele hotărârii în primă instanță în condițiile în care Tribunalul, deși a constatat că trebuie să se aprecieze caracterul distinctiv al unui semn pe baza semnului însuși, a ținut totuși seama, în cadrul aprecierii sale, de aspecte legate de utilizare, și pe de altă parte a făcut trimitere la una dintre hotărârile sale anterioare privind chestiunea dacă este posibil să se țină seama, pentru un semn, de o utilizare în același timp în două și în trei et dimensiuni.
4.
În plus, recurenta invocă o denaturare a faptelor în condițiile în care Tribunalul, în hotărârea atacată, consideră că, întrucât s-a întemeiat pe fapte ce rezultă din experiența practică dobândită în general la comercializarea produselor în cauză, care pot fi cunoscute de orice persoană, camera de recurs a Oficiului nu era ținută să își motiveze opinia potrivit căreia marca internațională nu diferă în mod semnificativ de utilizările obișnuite din cadrul sectorului.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene, JO L 78, p. 1.