24.4.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 129/9
Recurs introdus la 20 februarie 2017 de Telecom Castilla-La Mancha, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 15 decembrie 2016 în cauzele conexate T-37/15 și T-38/15, Abertis Telecom Terrestre S.A. și Telecom Castilia-La Mancha, S.A./Comisia Europeană
(Cauza C-92/17 P)
(2017/C 129/11)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Recurentă: Telecom Castilla-La Mancha, S.A. (reprezentanți: J. Buendía Sierra și A. Lamadrid de Pablo, avocați)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și SES Astra
Concluzii
—
anularea hotărârii atacate;
—
pronunțarea în mod definitiv supra acțiunii în anulare și anularea deciziei Comisiei;
—
obligarea Comisiei Europene și a SES Astra la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin hotărârea atacată s-a confirmat o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat, referitoare la diferite măsuri adoptate de autoritățile publice ale comunității autonome spaniole Castilia-La Mancha pentru a garanta că semnalul de televiziune digitală terestră (TDT) ajunge în zonele îndepărtate și mai puțin urbanizate ale teritoriului în care locuiește doar 2,5 % din populație. Prin intermediul deciziei s-a admis că, din punct de vedere material, piața nu ar oferi serviciul respectiv în lipsa unei intervenții publice. În ciuda acestui fapt, decizia contestă calificarea acestei activități în legislația spaniolă drept serviciu de interes economic general (SIEG) pentru motivul că, din punct de vedere formal, acesta nu ar fi fost definit sau atribuit „în mod clar” de autoritățile publice. S-a arătat de asemenea că, în orice caz, acestea nu ar fi abilitate să opteze pentru o anumită tehnologie în vederea organizării SIEG.
În susținerea recursului formulat, recurenta invocă două motive, întemeiate pe erorile de drept săvârșite în hotărârea atacată, rezultate din interpretarea articolului 14, a articolului 106 alineatul (2) și a articolului 107 alineatul (1) din Protocolul 26 din TFUE cu privire la serviciile de interes general.
În particular, prin intermediul recursului se arată că în hotărârea atacată s-a săvârșit o eroare:
—
prin depășirea limitei „erorii vădite” în examinarea a diverse acte de definire și de atribuire a SIEG;
—
prin limitarea în mod necorespunzător a „largii marje de apreciere” a statelor membre, care se aplică atât pentru definirea, cât și pentru organizarea SIEG și care include, prin urmare, alegerea modalităților de prestare a SIEG și optarea pentru o tehnologie concretă, independent de faptul că acestea figurează în actul de definire sau într-un act separat;
—
prin analizarea dreptului spaniol aplicabil cu modificarea cuprinsului dispozițiilor analizate și al jurisprudenței care le interpretează, interpretându-l într-un mod vădit contrar conținutului său și atribuind anumitor date o sferă de aplicare care nu le corespunde în raport cu celelalte date;
—
prin omiterea faptului că „definirea” și „atribuirea” SIEG uneia sau mai multor întreprinderi se pot realiza printr-unul sau mai multe acte;
—
prin omiterea faptului că „definirea” și „atribuirea” SIEG nu impun utilizarea unei formule sau expresii concrete, ci o analiză materială și funcțională și
—
prin cuantificarea avantajului presupus perceput drept echivalent cuantumului total al contractelor încheiate de autoritățile publice, neținându-se seama de faptul că acest cuantum nu este o subvenție nerambursabilă, ci o contraprestație pentru bunurile și serviciile furnizate de întreprinderea respectivă statului.
Full & Egal Universal Law Academy