17.7.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 231/6
Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia de Barcelona (Spania) la 7 aprilie 2017 – Bankia S. A./Alfonso Antonio Lau Mendoza și Verónica Yuliana Rodríguez Ramírez
(Cauza C-179/17)
(2017/C 231/08)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado de Primera Instancia de Barcelona
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Bankia S. A.
Pârâți: Alfonso Antonio Lau Mendoza și Verónica Yuliana Rodríguez Ramírez
Întrebările preliminare
1)
O jurisprudență (hotărârea Tribunal Supremo din 18 februarie 2016) potrivit căreia, în pofida caracterului abuziv al clauzei privind exigibilitatea anticipată și a faptului că aceasta constituie temeiul cererii de executare, procedura de executare ipotecară nu trebuie să înceteze, deoarece este mai avantajoasă pentru consumator, având în vedere că, în contextul unei posibile executări a unei hotărâri pronunțate în cadrul unei proceduri declarative întemeiate pe articolul 1124 din Codul civil, consumatorul nu ar putea beneficia de privilegiile procedurale specifice executării ipotecare, cu toate că jurisprudența respectivă nu ia în considerare faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante a Tribunal Supremo însuși, articolul 1124 din Codul civil (prevăzut pentru contractele care dau naștere unor obligații reciproce) nu este aplicabil în ceea ce privește contractul de împrumut, deoarece acesta reprezintă un contract real și unilateral care este încheiat numai după transferul banilor și care, prin urmare, creează obligații numai pentru împrumutat, iar nu pentru împrumutător (creditor), astfel încât, dacă se aplică această jurisprudență a Tribunal Supremo în cadrul procedurii declarative, consumatorul ar putea obține o hotărâre de respingere a cererii de reziliere și de reparare a prejudiciului și nu s-ar mai putea susține că continuarea procedurii de executare ipotecară este mai avantajoasă pentru el, se opune articolelor 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE (1) privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?
2)
În cazul în care se admite aplicabilitatea articolului 1124 din Codul civil în ceea ce privește contractele de împrumut sau contractele de credit, în general, o jurisprudență precum cea menționată care nu ia în considerare, pentru a stabili dacă pentru consumator este mai avantajoasă continuarea procedurii de executare ipotecară sau dacă este mai prejudiciabilă inițierea unei proceduri declarative întemeiate pe articolul 1124 din Codul civil, faptul că, în cadrul acestei proceduri, cererea de reziliere a contractului și de reparare a prejudiciului poate fi respinsă dacă instanța aplică prevederile articolului 1124 din Codul civil, conform căruia „instanța admite rezilierea solicitată în cazul în care nu există motive întemeiate care o autorizează să acorde un termen”, având în vedere faptul că, tocmai în contextul contractelor de împrumut și de credit ipotecar încheiate pe durată îndelungată (20 sau 30 de ani) pentru achiziționarea de locuințe, este posibil ca instanțele să aplice acest motiv de respingere, în special în cazul în care neîndeplinirea efectivă a obligației de plată nu a fost foarte gravă, se opune articolelor 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?
3)
În cazul în care se admite că este mai avantajos pentru consumator ca procedura de executare ipotecară să continue, împreună cu efectele exigibilității anticipate, o jurisprudență precum cea menționată, care aplică cu titlu supletiv o normă legală (articolul 693 alineatul 2 din LEC), în pofida faptului că contractul poate continua să existe fără clauza privind exigibilitatea anticipată, și care conferă efecte articolului respectiv, cu toate că nu sunt întrunite condițiile care stau la baza acestuia – existența în contract a unei clauze valide și eficiente privind exigibilitatea anticipată, care a fost declarată abuzivă, nulă și nevalidă – se opune articolelor 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?
(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
Full & Egal Universal Law Academy