10.7.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 221/11
Recurs introdus la 26 aprilie 2017 de Lubrizol France SAS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 februarie 2017 în cauza T-191/14, Lubrizol France SAS/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-223/17 P)
(2017/C 221/15)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Lubrizol France SAS (reprezentanți: R. MacLean, Solicitor, A. Bochon, avocat)
Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-191/14, Lubrizol France/Consiliul Uniunii Europene, în măsura în care respinge cele două motive invocate în cererea introductivă depusă de recurentă la Tribunal;
—
declararea celor două motive ca fiind fondate;
—
declararea propriei competențe de a se pronunța cu privire la cele două motive în discuție și pronunțarea unei hotărâri definitive;
—
în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru a se pronunța asupra celor două motive invocate de recurentă privind încălcări ale dreptului și ale normelor de procedură și
—
obligarea Consiliului și a eventualilor intervenienți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezenta procedură, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu a verificat aplicarea de către Consiliu a criteriului relevant în raport cu normele juridice aplicabile
Recurenta susține că, prin faptul că nu a aplicat criteriile relevante cuprinse în Comunicarea Comisiei privind suspendările și contingentele tarifare autonome (2011/C 363/02 (1)) atunci când a examinat dacă suspendarea taxelor autonome pentru BPA trebuia revocată, Tribunalul nu a evaluat în mod adecvat argumentele Consiliului și ale Comisiei în raport cu criteriul juridic relevant și în conformitate cu normele juridice relevante aplicabile în situația respectivă.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a înlocuit în mod nelegal raționamentul Consiliului cu propriul raționament şi a denaturat în mod vădit probele
Recurenta susţine, în primul rând, că Tribunalul a încercat în mod nelegal să înlocuiască raţionamentul Consiliului şi al Comisiei cu propriul raţionament şi că, procedând astfel, a furnizat el însuşi în mod nelegal un raţionament în susţinerea tezei potrivit căreia marfa furnizată de oponent putea fi considerată ca fiind materiale identice sau echivalente cu BPA sau materiale care ar putea înlocui BPA.
În al doilea rând, aceasta susține că Tribunalul a examinat probele privind capacitatea oponentului de a furniza cantităţi disponibile suficiente din marfa pretins comparabilă cu BPA într-un mod vădit incorect, denaturând astfel sensul clar al probelor și aplicarea lor în cadrul examinării cauzei în primă instanță.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit erori vădite în aplicarea procedurilor relevante și a adoptat un raționament contradictoriu
Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a stabilit că competența Comisiei de a respinge o obiecție pentru o întârziere a răspunsului semnificativ mai lungă decât cele 15 zile lucrătoare prevăzute în comunicarea Comisiei se referea exclusiv la primul contact dintre oponent și societățile reclamante, iar nu și la comunicările ulterioare, fapt care a permis Tribunalului să considere întârzierea respectivă ca fiind irelevantă. Procedând astfel, Tribunalul a adoptat un raționament contradictoriu în ceea ce privește natura, funcționarea și rolurile diverselor părți din procedura stabilită de comunicarea Comisiei.
(1) JO 2011, C 363, p. 6.
Full & Egal Universal Law Academy