17.7.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 231/15
Recurs introdus la 27 aprilie 2017 de Islamic Republic of Iran Shipping Lines, Hafize Darya Shipping Lines (HDSL), Khazar Sea Shipping Lines Co., IRISL Europe GmbH, IRISL Marine Services and Engineering Co., Irano Misr Shipping Co., Safiran Payam Darya Shipping Lines, Shipping Computer Services Co., Soroush Sarzamin Asatir Ship Management, South Way Shipping Agency Co. Ltd, Valfajr 8th Shipping Line Co. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 17 februarie 2017 în cauzele conexate T-14/14 și T-87/14, Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-225/17 P)
(2017/C 231/20)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Islamic Republic of Iran Shipping Lines, Hafize Darya Shipping Lines (HDSL), Khazar Sea Shipping Lines Co., IRISL Europe GmbH, IRISL Marine Services and Engineering Co., Irano Misr Shipping Co., Safiran Payam Darya Shipping Lines, Shipping Computer Services Co., Soroush Sarzamin Asatir Ship Management, South Way Shipping Agency Co. Ltd, Valfajr 8th Shipping Line Co. (reprezentanți: M. Taher, Solicitor, M. Lester QC, Barrister)
Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentelor
—
Anularea Hotărârii Tribunalului din 17 februarie 2017 în cauzele conexate T-14/14 și T-87/14
—
soluționarea cauzei supuse Tribunalului și în particular:
—
Anularea „măsurilor din octombrie 2013” (Decizia 2013/497 (1) a Consiliului de modificare a Deciziei 2010/413 (2) și Regulamentul 971/2013 (3) al Consiliului de modificare a Regulamentului 267/2012 (4)), precum și a „măsurilor din noiembrie 2013” (Decizia 2013/685 (5) a Consiliului de modificare a Deciziei 2010/413 și Regulamentul de punere în aplicare 1203/2013 (6) al Consiliului privind punerea în aplicare a Regulamentului 267/2012) în măsura în care aceste măsuri restrictive împotriva Iranului le privesc pe recurente;
—
cu titlu subsidiar, declararea inaplicabilității măsurilor din octombrie 2013 în măsura în care se aplică recurentelor, pe motiv de nelegalitate, și
—
Obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura recursului și în procedura în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului referitor la declararea inaplicabilității, recurentele invocă următoarele motive:
1.
Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din octombrie 2013 au un temei juridic valabil.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din octombrie 2013 nu încalcă principiile res judicata, securității juridice, încrederii legitime și ne bis in idem sau dreptul la o cale de atac efectivă.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că intimatul nu a săvârșit un abuz de putere punând în aplicare măsurile din octombrie 2013.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că intimatul nu a încălcat dreptul la apărare al recurentelor.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din octombrie 2013 nu reprezintă o ingerință nejustificată și disproporționată în drepturile fundamentale ale recurentelor.
În susținerea recursului referitor la cererea de anulare, recurentele invocă următoarele motive:
1.
Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când nu a stabilit că intimatul a săvârșit un număr de erori vădite de apreciere considerând că criteriile de înscriere în listă cuprinse în măsurile din noiembrie 2013 erau îndeplinite cu privire la fiecare dintre recurente.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că intimatul nu încălcat dreptul la apărare al recurentelor la reînscrierea lor pe listă în cadrul măsurilor din noiembrie 2013.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că reînscrierea recurentelor pe listă în cadrul măsurilor din noiembrie 2013 nu încalcă principiile res judicata, securității juridice, încrederii legitime și ne bis in idem sau dreptul la o cale de atac efectivă.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din noiembrie 2013 nu reprezintă o ingerință nejustificată și disproporționată în drepturile fundamentale ale recurentelor.
(1) Decizia 2013/497/PESC a Consiliului din 10 octombrie 2013 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2013, L 272, p. 46).
(2) Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 195, p. 39).
(3) Regulamentul (UE) nr. 971/2013 al Consiliului din 10 octombrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2013, L 272, p. 1).
(4) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO 2012, L 88, p. 1).
(5) Decizia 2013/685/PESC a Consiliului din 26 noiembrie 2013 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2013, L 316, p. 46).
(6) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1203/2013 al Consiliului din 26 noiembrie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2013, L 316, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy