24.7.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 239/29
Acțiune introdusă la 10 mai 2017 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-244/17)
(2017/C 239/36)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Gussetti, P. Aalto, L. Havas, agenți)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curţii:
—
anularea Deciziei (UE) 2017/477 a Consiliului din 3 martie 2017 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Consiliului de cooperare instituit în temeiul Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte, în ceea ce privește modalitățile de lucru ale Consiliului de cooperare, ale Comitetului de cooperare, ale subcomitetelor specializate sau ale oricăror alte organisme (1);
—
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Comisia susţine că adăugarea unui temei juridic procedural în baza politicii externe și de securitate comună (PESC) şi, în special, a articolului 31 alineatul (1) TUE, care necesită unanimitate, încalcă tratatul astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii.
Acest motiv este susţinut de următoarele argumente.
În primul rând, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, o decizie întemeiată pe articolul 218 alineatul (9) TFUE trebuie adoptată cu majoritate calificată, chiar dacă unul sau mai multe dintre temeiurile sale juridice materiale ar impune în caz contrar unanimitatea pentru încheierea unui acord internaţional. Adăugarea oricărui alt temei juridic care urmăreşte să asigure unanimitate nu are efect asupra procedurii urmate pentru adoptarea acestei decizii în cadrul Consiliului.
Decizia Consiliului adoptată în temeiul procedurii stabilite la articolul 218 alineatul (9) TFUE nu are ca scop să completeze sau să modifice cadrul instituţional al acordului sau să modifice structura acestuia şi, în consecinţă, aceasta nu poate fi asimilată încheierii sau modificării unui acord internaţional, ci are scopul de a asigura punerea în aplicare efectivă a acordului respectiv. În conformitate cu dispoziţiile coroborate ale articolului 218 alineatul (8) primul paragraf şi ale articolului 218 alineatul (9), o asemenea decizie trebuie adoptată cu majoritate calificată. A impune ca decizia să fie adoptată cu unanimitate este nelegal.
În al doilea rând, astfel cum a clarificat de asemenea Curtea în jurisprudenţa sa, articolul 218 prevede „o procedură unificată și cu aplicabilitate generală în ceea ce privește negocierea și încheierea acordurilor internaționale pe care Uniunea este competentă să le încheie în domeniile sale de acțiune, inclusiv PESC”. Caracterul specific al PESC se reflectă în faptul că propunerea este prezentată în comun de Comisie (ca urmare a unor elemente care nu intră sub incidența PESC) și de Înaltul Reprezentant (ca urmare a unor elemente care intră sub incidența PESC). Totuşi, aceasta nu poate să modifice concluzia că o decizie adoptată în temeiul articolului 218 alineatul (9) TFUE trebuie să fie adoptată cu majoritate calificată.
Coroborarea acestor două raționamente jurisprudențiale conduce la concluzia că nu numai negocierea și încheierea unor acorduri internaționale, ci și adoptarea unor poziții care pun în aplicare astfel de acorduri sunt reglementate de procedura unificată prevăzută la articolul 218 TFUE, în speță articolul 218 alineatul (9) TFUE, care prevede adoptarea deciziei cu majoritate calificată. Nicio altă dispoziție de ordin procedural nu poate fi adăugată. Chiar dacă o asemenea dispoziție ar fi adăugată de Consiliu, aceasta nu poate avea ca efect modificarea procedurii decizionale.
(1) JO 2017, L 73, p. 15.
Full & Egal Universal Law Academy