28.8.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 283/22
Recurs introdus la 6 iunie 2017 de HB și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 5 aprilie 2017 în cauza T-361/14, HB și alții/Comisia Europeană
(Cauza C-336/17 P)
(2017/C 283/31)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurenți: HB și alții (reprezentant: Dr. P. Brockmann, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurenților
Recurenţii solicită Curţii:
1.
anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-361/14, HB şi alţii/Comisia din 5 aprilie 2017, prin care s-a respins acţiunea ca nefondată şi au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru reluarea procedurii în şedinţă publică;
în subsidiar,
2.
în cazul în care consideră că are destule informaţii, să se pronunţe în prezenta cauză şi să stabilească faptul că interacţiunea psihologică dintre oameni şi animale intră în sfera de competenţă a Uniunii,
3.
în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Primul motiv: viciu de procedură constând în încălcarea dreptului de a fi ascultat prin faptul că:
—
avocatul reclamanţilor şi judecătorii au fost împiedicaţi să ia la cunoştinţă faptul că prima reclamantă s-a înfăţişat în timp util la audierea din şedinţa din 27 septembrie 2016 din cauza faptului că un angajat al Curţii a interzis intrarea fiicei sale minore, întrucât bona acesteia a întârziat, prin urmare reclamantei i s-a refuzat permisiunea de a intra şi, contrar declaraţiilor respectivului angajat, informaţia privind prezenţa sa nu a fost transmisă judecătorului şi nici reprezentatului său;
—
celorlalţi reclamanţi nu li s-a comunicat faptul că trebuie să se prezenta în sală pe măsură ce ajungeau înainte de începerea şedinţei, chiar dacă după ora de prezentare indicată în convocare;
ceea ce a împiedicat ascultarea reclamantei care a fost solicitată în scris şi această situaţie, în opinia recurenţilor, a determinat o apreciere juridică eronată, mai precis că acţiunea era nefondată.
Al doilea motiv de recurs: viciu de procedură rezultând din aprecierea relevanţei unei probe anterior admiterii ei prin faptul că:
—
toate probele au fost respinse în mod nejustificat şi nelegal;
—
în special, referitor la problemele interdisciplinare, nu s-a admis ascultarea unui expert;
—
nu au fost adresate întrebări părţilor nici în scris, nici oral,
şi aceasta, în opinia recurenţilor, determinat o apreciere juridică eronată, mai precis că acţiunea era nefondată.
Al treilea motiv de recurs, pentru cazul în care Curtea consideră etica drept parte componentă a drepturilor omului şi o cerinţă importantă de integrare, ar putea să se pronunţe pe fond pe baza dosarului cauzei.